Fericite filomele
Cântă fără de necaz,
Tremură-n durere stele
Ca și lacrimi pe obraz.

E atâta prospețime
În amurgul mătăsos,
Din pitiri de-ntunecime
Umbrele pândesc fricos.

Mângâie văzduhul moale
Nașteri fragede de vers
Parcă n-ar fi loc de jale
În întregul Univers.

Inimile-ndrăgostite
Se-ntâlnesc în gând și dor,
Poți să crezi că simțăminte
Ar urî-nfiorător?

Dar prin broderii de raze
Pe-un gherghef rotund de zări
Se înveninează fraze
Iscălite în trădări.

Put a lupărie mieii
Cu versete sfinte-n minți,
Răsunând ca clopoțeii
Glăsuiesc în pungă-arginți.

Cuvințele de oglindă
Ca-ntr-o predică de vânt
Se porniră în colindă
Să-mpresoare un Cuvânt.

Să-L sufoce-n slove multe
Prinse-n clipe, strânse-n ani
Căci în spusele mărunte
Sună-a mărunțiș de bani.

Să-L înece în cuvinte
Dintr-un trai plin de dureri
Să rămână orice minte
Fără vise de-nvieri.

Noaptea-n urmă, tot mai largă
Brațele-și lăți morțiu:
Uriașă cruce neagră
Pentru-o lume în sicriu.