Lucram si doua maini iubite
tiptil, de undeva veneau
duios si cald, abia simtite,
duios, pe ochi mi se lipeau.

Imi dam, cu dulce-ndata seama
in clipa urmatoare-apoi
ca nu-s decat a tale, mama,
ca nu pot fi-alte maini mai moi.

Stiam ca-n clipa urmatoare
luandu-le-am sa te privesc
cum as privi deodata-n soare
si m-ar cuprinde-un har ceresc.

Asa astept, pe negandite
sa-mi faci, Isuse drag curand...
voi sti ca mainile-Ti iubite,
dar vreau sa fiu si-atunci lucrand.