Când m-a găsit Mântuitorul
Autor: George Cornici  |  Album: Porți spre Cer  |  Tematica: Zidire spirituala
Resursa adaugata de geocornic in 27/02/2013

CÂND M-A GĂSIT MÂNTUITORUL

Eram pierdut fără o ţintă
Printre grămezi de roci cădeam
Şi am ajuns într-o incintă
Unde doar pustiiri vedeam.

Pe căi umbrite, încărcate
Cu scrumul de păcat creat
Am rătăcit în densa noapte
În mediul negru, degradat.

Am mers pe piscul dezolării
Şi îmi ziceam: „Nu mai rezist”
Speranţa vie a salvării
S-a dus lăsându-mă prea trist.

Aşa eram când vocea lină
A Celui ce mă căuta
Mi-a spus că liniştea deplină
Doar în Cuvânt se poate-afla.

Eram tentat să neg prezenţa
Păstorului cu ochi senini
Dar i-am surprins şi competenţa,
Şi chipu-I ce purta lumini.

O, ceasul cercetării sfinte
Mi-l amintesc chiar foarte des
În suflet îl păstrez şi-n minte
Căci nu regret că L-am ales...

Mi-a transformat total fiinţa
Să pot cuprinde ce-i divin
Şi-I implinesc, voios, dorinţa:
Îmi leg de El al meu destin

George Cornici/Febr. 2013


Aceasta poezie pare o autobiografie ,plina de recunostinta la adresa creatorului. Frumoasa descrierea Pastorului, duioasa si familiara.Domnul sa va binecuvinteze calatoria in aceasta superba companie! Multa Pace!
Adăugat în 27/02/2013 de cristianagape
Amin! Frumos, deosebit de frumos, fii binecuvantat!
Adăugat în 28/02/2013 de lboltasu
Statistici
  • Vizualizări: 575
  • Export PDF: 38
  • Comentarii: 2
Opțiuni