Buieştrii
Autor: Victor Bragagiu  |  Album: Rugăciune în Cale  |  Tematica: Incurajare
Resursa adaugata de bragagiu in 21/02/2013
Ah, cum aleargă armăsarii
Rupându-şi coamele de-argint
Smulgând din crengi mărgăritare
În nebunaticul avânt.

Şi trec, se trec din noapte-n noapte
Şi vin, se duc val după val
De-acoperă căile toate
Fulgi din copite de cristal.

Spulberă-ntreaga herghelie
Şi nimeni nu o va opri -
De nu crezi iarna ce-o descrie
Pastelul lui Alecsandri.

Pomii s-apleacă-n plecăciune
Cu palmele prinse de ger
Bolborosind o rugăciune,
Visând de-o pace-ntr-un ungher.

Nechează iureşul bălanii
Şi neopriţi se duc, se duc
Că drumul rătăciră anii
Prin troiţe cătând vreun cuc.

În urmă toţi îi judecară
Că-s grosolani ca nişte zmei...
Fugeau bueştrii-n primăvară
S-o întâlnească primii ei.

În faţa Vieţii toţi să cadă
De-a-i se preface un covor
Din ghiocei şi din zăpadă -
Să-i fie mersul mai uşor.

Să vină ea ca o mireasă
Cu ochii azurii de cer
În orice plai şi-n orice casă
Râzând cu florile în păr.

Iar armăsarilor, în coamă,
Petale să le prindă blând
Ştergându-le cu o năframă
Frunţi transpirate rând pe rând.

Şi-i va-ndemna cu bici de Soare
Ei să pornească ogoiţi
Să se aştearnă ca o boare
Prin Ţara-n arbori înfloriţi.
"Pomii s-apleacă-n plecăciune
Cu palmele prinse de ger
Bolborosind o rugăciune,
Visând de-o pace-ntrun ungher."

........Non coment!
Adăugat în 21/02/2013 de lboltasu
..se vede ;cine a citit inca din frageda copilarie!Nu-ti poti ''lasa''primaverile, iernile, verile si toamnele, copilariei,niciunde, chiar daca ai ...!00 ani.Sufletul maninca cu pofta din splendorile aduse in versuri,ce minunat!
Adăugat în 21/02/2013 de sanda_tulics
Minunat ,minunat deși nu întodeauna se întâmplă așa.Văd tineri nebunatici,pe care puterea troițelor nu-i poate scimba.Fii ai nopți ,spaima cartierelor și acelor mai slabi decât ei,bucuria dar și
teroarea hergheliei feminine de-o factură cu ei.Văd pe cei roditori în Cristus, mustrându-i și întinzând spre ei mâini pline de mărgăritarele rodiri înCristos pe care ei câinește learuncă la pământ
Aud glasuri de judecată, care-i compară cu zmeii cei răi ,atribuindu-le o anormalitate drăcească și
și aud vorbindu-se la colțuri:Nu mai este nădejde....Dar omul înțelept spune:Priviți la iarna lui
Alecsandri ,oare numai închip firesc avem nădejdea reânvieri naturii.Alți oameni înțelepți se pleacă
în rugăciune,Isus îi caută,îi găsește le pune în coame floarea dragostei ,le dă blândețea Lui șicei
fără nădejde găsesc Viața și pacea.Iată-i covor peste care Dragostea trece în alții și iată-i ucenici
pornind în țară,armăsari ogoiți sub biciul Iubiri Soarelui Isus și aducând peste tot mireasma
înflriri lor ca o promisiune a unei rodiri bogate,ca exemplu a puterii trannsformatoare a luiI Isus„ și
cei ce i-au văzut s-au temut și au dat slavă Domnului” Domnul să te binecuvinteze și să te sprijinească din Sion frate Victor. EL, DOMNUL SĂ PRIMEASCĂ TOATĂ LAUDA!!!
Adăugat în 21/02/2013 de hazcornel
Multumim frate Cornel pentru indemnul sfint, Domnul sa te binecuvinteze!
Adăugat în 21/02/2013 de sanda_tulics
Da, herghelia iernii, sălbatică, nu poate fi îmblânzită decât de Primăvară, cu Soarele și florile ei...
Minunată poezie a anotimpurilor vieții, care arată că dragostea, cu căldura ei, poate învinge sălbăticia oricărui caracter!
Adăugat în 22/02/2013 de loredanam
Statistici
Opțiuni