DIN PERLELE DURERII

Din perlele durerii
îmi ţes o amintire
Şi-o port oriunde merg
să pot să dau de ştire
Că-n agonia vieţii
e-o şcoală minunată
De mulţi nepreţuită
dar binecuvântată.


Din perlele durerii
se naşte omenia
Şi focul pasiunii,
speranţa, armonia
Când focul ei se stinge
simţim o uşurare
Căci sufletul primeşte
lumină şi-alinare.


Din perlele durerii
vin tainele vieţii
Ca să putem pricepe
secretul frumuseţii.
Vibrează toată fiinţa
când vine încercarea
Ne înţelegem rostul,
solia şi chemarea.


Din perlele durerii
ne ţesem o cunună
Şi o purtăm cu drag
Prin ger şi prin furtună.

gc/Ian. 2013