PLANUL SALVĂRII NOASTRE

S-a conceput în Slavă un plan fără egal
Vizând o omenire căzută în dizgrații
Când mulți se adânceau în traiul liberal
Iar slujbele-nchinării erau doar imitații.

Domnea o nepăsare cum nu s-a mai văzut
Puțini se închinau Stăpânului din slavă
Se deplasau, constant, spre un nivel scăzut
Și era clar că lumea era în stare gravă.

Sfidarea ajunsese la punctul culminant
Și prea puțini doreau relația cu Cerul
A dispărut splendoarea traiului vibrant
Și mulți îmbrățișau corupția, misterul.

Dar cei ce și-au păstrat, neabătuți, credința
Știau că vine vremea și ceasul profețit
Când Însuși Dumnezeu ce-a-nsufleţit ființa
Veni-va pe planetă - de slavă despărțit.

Decretul ce s-a scris în Țara-ndepărtată
A fost de Tatăl, Fiul, și Duhul sigilat
C-au vrut s-aducă în omenirea frământată
O pace care-ntrece un gând înaripat.

Și iată-ne cu gândul la Betleem în starea
În care cor ceresc păstorii-au auzit
C-așa s-a-nfăptuit, în taină, Întruparea
Ca spiritul legat să fie slobozit.

Că Cerul și-a trimis cântarea captivantă
A fost ca să-și arate puterea pe pământ,
S-arate că iubirea e cea mai importantă,
C-o vom lua cu noi dincolo de mormânt.

Luând un chip uman, venind unde e humă
Mesia, Fiul jertfei a demonstrat plenar
Că doar dumnezeirea domnește și îndrumă
Spre starea fericirii din veșnicul hotar.

Spre ieslea cea săracă privirile se-ndreaptă
Ca să-nțelegem taina acelui act ceresc
Și-acolo auzim un scâncet și o șoaptă
”Sunteți, în veci, ai Mei; în veci Eu vă iubesc.”

George Cornici/ 10 Decembrie, 2012