NU MI-ESTE RUȘINE DE EVANGHELIE

”Căci mie nu mi-e rușine de Evanghelia
lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui
Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede.”
(Romani 1:16)
**************************************

Nu mi-este rușine de Cartea ce mă-nvață
Cum să gândesc, cum să trăiesc în viață
Mă modelează, zilnic, cuvintele-i divine,
M-ajută să-nțeleg o taină de-unde vine
În ea găsesc comori ce nu le cunoșteam
Când în tiparul lumii, mereu, mă bălăceam.
Când îmi spuneau creștinii ce bucurii găsesc
Atunci când meditează și când în ea citesc
Le-am dat răspunsul dur, răspuns din ignoranță
Și le spuneam de cărți cu multă eleganță
Era o vreme-n care trăiam cu-al meu dicton
Și n-aveam interes spre lumea din Sion
Dar când venit-a timpul să ies din nepăsare
M-a captivat Cuvântul ce dă descătușare
Și nu mai sunt în stare, nicicând, să îl resping
Produce în ființă nădejdi ce nu se sting
Mi-a transformat lăuntrul încorsetat în fală
Și simt că-s alinat atunci când vine-o boală.
Ce stări înălțătoare mă prind când o parcurg
M-aprofundez în ea și ziua și-n amurg!
Deschide orizonturi prin care văd lumini
Care sosesc pe Terra din veșnice grădini.
L-a îndrumat pe Pavel în toată misiunea
Din ea tot creștinismul își ia înțelepciunea
Profeți, evangheliști o folosesc întruna
S-atace-acele stări ce-adăpostesc minciuna
Ea spune adevărul dar nu pe ocolite
Aduce mângâiere în inimi răscolite
Pe păcătoși îi schimbă, îi face oameni buni
Ne spune cum Hristos a-nfăptuit minuni
Ne spune despre planul prin care Trinitatea
A hotărât să pună în oameni demnitatea.

********
De-aceea o păstrez cu drag în casa mea
Să pot sta liniștit când vine vreme grea.

George Cornici/6 Decembrie, 2012