Într-o zi, în timp ce lucram în atelierul nostru de fierărie, apare Raveca și-mi spune:

— Sandule, a venit la noi sora Măriuță din Negrilești și-i tare amărâtă. Se duce în Reteag, pentru a secera la niște bogați, pentru câteva zile. Aceștia dau secerătorilor ca plată al zecelea snop, iar când proprietarul își treieră grâul, îl treieră și pe al secerătorului. Acolo se coace grâul mai devreme cu două, trei săptămâni. A cerut împrumut de la mai mulți bogați „o mierță de mălai” (25 kg) în schimbul „unei mierțe de grâu”. Dar nimeni n-a vrut să-i dea. A cerut de la o femeie care vânduse o vacă în târg o sută de lei împrumut până va veni de la secere de la Reteag, dar aceasta i-a spus că și-a pus banii pe cec. Este disperată pentru că nu mai are ce da de mâncare la copii.

     Sora Măriuță era văduvă și avea trei copii. Greul vieții apăsa pe umerii ei. Se descurca foarte greu. În ziua aceea le făcuse la copii o mămăligă din ultima făină pe care o mai avuse și le spuse:

— Când vi se termină mămăliga, să mergeți prin sat și să cereți de mâncare, dacă vă alungă la o casă, mergeți la alta.

     După ce soția termină de povestit, am întrebat-o:

— Și ce vrei să faci, dragă? Fă cum zice Scriptura! (Eclesiastul 11:1) Dă-i jumătate din ce ai tu!

— Ce pot să-i dau, Sandule, că nu mai avem decât vreo două kg de făină? !

— Dă-i-o toată! i-am spus. Dar asta nu mai este scris în Scriptură!

— M-am gândit la ceva.

— Da…

— Lasă-mă, te rog, să iau împrumut o sută de lei și să îi dau ei. Astăzi este târg și poate să-și cumpere o mierță de porumb din care să-și facă făină de mălai.

— Oare de ce-a trimis-o Dumnezeu la noi când sunt atâția credincioși bogați care pot s-o ajute? Tu știi că noi avem o datorie de 160 de lei la meșterii care ne-au lucrat la casă! Și apoi, trebuie să cumpărăm mălai pentru noi, că doar suntem 10 persoane la masă! i-am răspuns eu scumpei mele soții.

     Eram responsabil de o familie numeroasă și ca atare trebuia să am grijă cum împart banii.

     După ce m-a ascultat cu atenție, cu blândețe și gingășie, mi-a spus:

— Sandu, îmi dai voie, te rog, să iau bani împrumut?

— Da! Da, îți dau voie! În sinea mea eram mâhnit că și eu eram într-o situație destul de grea în momentul acela.

     Soția mea a făcut ce și-a propus, iar Domnul mi-a dat o lecție pe care n-am uitat-o niciodată. A doua zi, am câștigat la atelier 362 de lei. Cât timp am avut atelierul de fierărie, niciodată n-am câștigat așa de mult într-o singură zi. Îmi amintesc că din acei bani mi-am plătit ambele datorii, iar de 100 de lei am cumpărat o mierță de mălai pentru noi și de 2 lei niște bomboane copiilor mei. De atunci am hotărât ca întotdeauna să dăm partea Domnului și să-i ajutăm pe săraci.

Marin Sandu