Cu faţa-i adâncită-n căuşul plamelor bătătorite, bătrâna oftează... lacrimi având strălucirea mărgăritarelor stropite de roua dimineţii se preling uşor printre degetele amorţite de durere. Cu ani în urmă-şi putea purta singură de grijă... totul în jurul ei...
Psalmii 61:2De la capătul pământului strig către Tine cu inima mâhnită şi zic: „Du-mă pe stânca pe care n-o pot ajunge, căci este prea înaltă pentru mine!”