O mulţime de lucruri se pot întâmpla într-un an, darămite în patru. Dar pentru Maria viaţa trecea fără prea multe schimbări. Doar că pasul îi era mai încet, urmele batrâneţii se adânceau pe frunte, iar părul îi era tot mai sur şi mai...

  - Ah! Deci a trecut până la urmă?   Maria îşi ridică privirea.   - Ce să treacă?   - O, zâmbetul acela! răspunse el. Noua ta religie şi toate celelalte. Arăţi destul de posomorâtă azi.   - Departe de a trece, răspunse serioasă Maria....

   Juanita era în curând mai bine. Ce uşurare pentru Maria! Dar problemele nu au luat sfârşit. Copiii o să se trezească îndată, se gândi Maria într-o dimineţă. Încerca să nu se gândească la cât de flămândă era şi ea. Ce sa facă? Se uita...

   Maria era o soţie fericită. Gătea, făcea curăţenie, şi lucra în grădină. Ţinea cutia cu bani tot acolo pe poliţă. Dorea să strângă bani şi se gândea că poate într-o zi ea şi Luis vor putea să-şi cumpere o casă numai a lor. Acesta era visul ei. Dar nu era aşa de...

   Mama lui Luis lovea uşor cu creionul în masă.   - Şi zici că ai o mătuşă, Maria? Unde locuieşte? Cu siguranţă vrei s-o inviţi la nuntă, nu?   - Mi-ar face mare plăcere, răspunse Maria. Dar nici nu ştiu unde stă. Aş putea recunoaşte casa unde am locuit pe...

   Trebuia cărată apă în casă. Erau haine de spălat, fasole de ales, tortile de copt şi o mulţime de alte lucruri pe care Maria trebuia să le facă. Îşi îndreptă spatele ostenit şi privi lung spre uşă. Se întreba ce făcea mătuşa ei în clipa aceea. Şi cum mergea...

   În dimineaţa următoare Maria mâncă toate tortilele pe care doamna i le dădu şi se uită somnoroasă cum copiii din jurul ei se trezeau pe rând. Aceştia o priveau curioşi, iar Maria se simţi uşurată când auzi afară paşii tatălui ei şi apoi o bătaie în...

   Mama Mariei era foarte bolnavă. Nu se mai ridica de pe rogojina ei din colţ. Acum era responsabilitatea Mariei să aprindă focul dimineaţa şi de ficare dată se lupta cu lemnele jiave. Tot ea mătura duşumelele şi gătea ce aducea tatăl ei de mâncare. Căra apă în căsuţa lor ca să...

   Vocile abia se auzeau în acea cămăruţă slab luminată din sudul Mexicului.   - Nu ştiu ce vom face, Hector. Nu zăresc nici o rază de lumină nicăieri, totul pare fără speranţă. Nu se întrevede nici o posibilitate să-mi recapăt slujba. Umerii lui se încovoiară...