Două tinere scoțiene (Isabel Alison și Marion Harvie) au fost prinse în vâltoarea războaielor religioase britanice și executate, practic, doar pentru că au participat la adunările religioase în aer liber ale „Covenanterilor” (semnatari ai Legământului). Ambele femei erau lipsite de educație formală. Marion Harvie lucra ca servitoare în casele unor oameni înstăriți, iar despre Isabel Alison se știu atât de puține lucruri, încât este descrisă simplu ca o persoană care „locuia în Perth”. Moartea lor nu a însemnat nicio victorie pentru coroana britanică și niciun câștig în lupta de a înăbuși spiritul scoțian. Deși au fost doar niște observatoare tăcute ale evenimentelor (nu au participat la vreo revoltă împotriva regelui), au mers spre spânzurătoare cântând. Cel mai probabil, au fost îngropate într-o groapă comună, dedicată inamicilor regelui și răufăcătorilor.

          Primele grupări scoțiene ale „Legământului” (Covenanters) au apărut în anul 1557. Timp de un secol, acești disidenți religioși au propovăduit o Evanghelie curată, centrată pe autoritatea lui Isus Hristos asupra bisericii Sale. După asasinarea arhiepiscopului regal, James Sharp, în 1679, a urmat o perioadă cunoscută drept „vremea uciderilor”. Charles al II-lea, care restaurase monarhia în Anglia în 1662, nu avea de gând să permită o nouă rebeliune, precum cea care dusese la decapitarea lui Charles I. Covenanterii trebuiau opriți și anihilați. Astfel, spre sfârșitul anului 1680, agenții regelui au declanșat raiduri împotriva oamenilor de rând care aveau vreo legătură cu figuri precum Donald Cargill sau Richard Cameron (liderii semnatarilor Legământului).

          Isabel Alison a fost ridicată de acasă, din Perth, iar Marion Harvie, din Borrowstounness. Ambele fete au fost interogate cu privire la Declarația de la Sanquhar — un crez al Covenanterilor — precum și asupra altor divergențe de doctrină și practică. Femeile nu știau prea multe despre aceste chestiuni, dincolo de ceea ce auziseră în predicile la care asistaseră. Au afirmat însă cu tărie că păcatele le-au fost iertate prin credința în Iisus Hristos. Deși instanța le-a recunoscut bunul-simț și o inteligență neobișnuită, ele au fost totuși condamnate ca trădătoare. Iar clericii bisericii oficiale le-au osândit la iad, pentru că nu recunoșteau biserica oficială.

          La 26 ianuarie 1681, Alison și Harvie au fost conduse, împreună cu alte cinci femei condamnate (nu din motive religioase), la Grassmarket – locul execuțiilor publice din Edinburgh. Înainte de execuție, crudul episcop Paterson a spus: „Marion, ai zis că nu vei asculta niciodată un preot anglican, dar acum vei fi silită să asculți unul rugându-se înainte de a muri!” Apoi a început să se roage în fața lor. Cu mult curaj, Marion, care avea doar 20 de ani, s-a întors către Isabel și i-a spus să cânte împreună psalmul 23. Cântarea lor a acoperit rugăciunea episcopului.

          Iată declarațiile lui Marion Harvie, care i-au adus condamnarea la moarte: „Am venit aici astăzi pentru că am mărturisit că Isus Hristos este Capul Bisericii Sale și Rege în Sion. O, căutați-L, domnilor! Căutați-L și Îl veți găsi; eu L-am căutat și L-am găsit, L-am ținut strâns și nu L-am lăsat să plece”. „În timp ce ieșeam din Edinburgh pentru a asculta Evanghelia – care era prigonită – pe câmp, am fost prinsă pe drum de soldați și dusă la gardă; apoi am fost adusă în fața Consiliului, unde m-au întrebat dacă îl cunosc pe domnul Donald Cargill sau dacă l-am auzit predicând. Am răspuns: Îl binecuvântez pe Domnul că l-am auzit, iar sufletul meu a fost înviorat ascultându-l, căci el este un slujitor credincios al lui Isus Hristos. M-au întrebat dacă susțin documentele găsite la Ferry (Queensferry). Am spus că mi le asum, la fel ca toate celelalte adevăruri ale lui Hristos. Dacă aș fi tăgăduit vreunul dintre ele, mi s-ar fi cruțat viața; dar nu am îndrăznit să fac asta – nu, nici măcar pentru a-mi salva sufletul. Mai degrabă aș muri de zece ori decât să pierd prezența Lui, fie și pentru o oră. Nu am îndrăznit să vorbesc împotriva Lui, de teamă să nu păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu. Rămân credincioasă Bibliei, Mărturisirii de Credință, Catehismelor și Legămintelor, care sunt în deplin acord cu această Biblie.” Înainte de a fi spânzurată, Harvie a scris: „Nu mor ca o nebună, ca o făcătoare de rele sau ca o persoană care se amestecă în treburile altora; nu, mor pentru că am rămas statornică în Isus Hristos și L-am recunoscut drept Cap al Bisericii Sale.”

          Isabel Alison a părăsit această lume cu următoarele cuvinte: „Bucurați-vă în Domnul, voi, cei neprihăniți; și iarăși zic: bucurați-vă!” „O, fiți plini de râvnă, domnilor, fiți plini de râvnă, fiți plini de râvnă! O, iubiți-L pe Domnul, voi, toți slujitorii Săi; o, iubiți-L, domnilor! Căci în bunăvoința Lui este viață.” „O, voi, vrăjmașii Lui, ce veți face, unde veți fugi în acea zi? Căci iată, o zi înfricoșătoare vine peste toți vrăjmașii lui Isus Hristos. Ieșiți din mijlocul lor, voi, toți cei care sunteți poporul Domnului!” „Rămâneți cu bine, toate mângâierile acestei lumi; rămâi cu bine, scumpă Biblie – în care mi-am găsit cea mai mare desfătare și care mi-a fost atât de dulce de când am ajuns în închisoare; rămâneți cu bine, prieteni creștini. Acum, în mâinile Tale Îmi încredințez duhul – Tată, Fiu și Duh Sfânt!”. „Îmi dau viața pentru că L-am recunoscut pe Isus Hristos și am rămas statornică în El – El fiind un Rege suveran în propria Sa casă – și Îl binecuvântez pe Domnul că m-a chemat la aceasta.”

          Chiar înainte de momentul execuției, ambele fete au cântat psalmul 84 și au citat versete din Biblie. În timp ce vântul iernii le purta vocile spre cer, călăul le-a împins în gol. Isabel și Marion provin din medii complet diferite. Isabel fusese crescută într-o familie de semnatari ai Legământului. Ea cunoștea și iubea Biblia mai mult decât mulți dintre contemporanii ei. Se întreținea singură și ducea o viață foarte discretă, ajutându-i prin diferite mijloace pe cei persecutați din motive religioase. Nu se știu multe lucruri despre părinții ei, cel mai probabil era orfană și necăsătorită la data execuției (în jurul vârstei de 25 de ani). Marion însă a avut o adolescență foarte dificilă, în care L-a renegat pe Dumnezeu. Deși tatăl ei era un semnatar al Legământului, Marion disprețuia Biblia. Până când, într-o zi, viața i s-a schimbat, după ce a ascultat predicile rostite la întâlnirile în aer liber ale semnatarilor Legământului. Dacă înainte considera Biblia o povară, ulterior citea cu plăcere din ea. Nimeni din familia lui Marion nu a susținut-o în ziua execuției. Cel mai probabil, și ea era orfană, precum Isabel. Dar credința în Hristos îi poate uni pe oameni și îi poate aduce împreună, în diferite ipostaze ale vieții. Cele două fete nu erau niște fanatice religioase. Își iubeau viața, la fel cum facem fiecare dintre noi. Dar aceste credincioase nu doreau să își păstreze viața cu orice preț, făcând tot felul de compromisuri. Ele L-au iubit mai mult pe Isus Hristos decât și-au iubit propria viață. Prin urmare, vor împărăți împreună cu El și cu glorioasa ceată a martirilor.

          Dar noi? Care sunt acele lucruri valoroase pentru care ne consumăm viața? Fiecare dintre noi ne închinăm în fața unui lucru: viață lungă, carieră, sănătate, familie, prosperitate financiară, experiențe frumoase. Aceste două fete au găsit pe Cineva mai valoros chiar decât propria lor viață. Pentru că s-au întâlnit cu Isus Hristos, nu s-au speriat de moarte și nu au putut fi intimidate de autorități. Aparent, Isabel și Marion au pierdut totul (tinerețea, posibilitatea de a avea o viață lungă și de a se bucura de plăcerile vieții). De fapt, cele două martire au câștigat totul (o viață veșnică împreună cu Isus Hristos și posibilitatea de a se bucura o veșnicie de plăcerile vieții, pe cheltuiala Lui).

Bibliografie:

Stories of Christian Martyrs:Isabel Alison & Marion Harvie - Stories, accesat la 24.10. 2026

The Covenanters | Remembering the two brave Covenanter women, Marion Harvie and Isabel Alison, who were martyred at the Grassmarket in Edinburgh on this day 1681 | Facebook, accesat la 24.10. 2026

They Gave Them Two Choices:Deny Christ or Hang… One Was Only 20 | Alison & Harvie, accesat la 24.10. 2026