A doua era ÎNȚELEGEREA.

   Nu ținea candela cu aceeași grijă ca celelalte pentru că mâinile îi erau mai mult ocupate să arate, să explice, să lege lucrurile între ele. Stătea între celelalte și vorbea - nu cu răutate, nu cu mândrie vădită, ci cu o sârguință liniștită ca una care știe.

   Explica de ce vine Mirele. Exlica când vine. Explica semnele, pașii. Știa să lege începutul de sfârșit și să pună cap la cap cuvintele arătând rostul fiecărui lucru. Iar Domnul a zis:

   -Înțelege totul dar nu face nimic! Știe adevărul dar nu-l trăiește!

   Am privit mai atent și am văzut că deși vorbea despre venire, nu era așezată în așteptare. Deși explica pregătirea totuși ea nu se pregătea. Deși știa drumul, totuși, nu mergea pe el.

   Candela ei era ținută dar nu era îngrijită.

   Flacăra ei era aprinsă dar nevegheată. Uleiul nu era adăugat. Pentru că inima ei se odihnea în a ști nu în a face.

   Am înțeles ceva greu de primit... că poți înțelege corect și totuși să nu fii gata, poți să faci legătura corect între lucruri și totuși să nu fii legat de El, poți să explici și altora adevărul și totuși să nu lași acest adevăr să te schimbe și pe tine.

   Fiindcă înțelegerea, când nu coboară în ascultare, se oprește la ușă.

   Și am văzut că ea nu mințea și nu spunea lucruri greșite. Cuvintele ei erau în mare, drepte. Dar viața ei nu urma cuvintele.

   Și în acel loc, lumina aceea descoperea o fină despărțitură între a ști ce este bine și a face binele, între a vedea adevărul și a te supune adevărului.

   Domnul nu o mustra cu asprime dar tăcerea dintre cuvintele Lui apăsau mai greu ca orice mustrare: ȘTIE DAR NU TRĂIEȘTE!

   Și am simțit cum întrebarea se întoarce și înspre mine... câte lucruri le înțeleg... dar totuși le amân... câte adevăruri le pot explica dar totuși nu le împlinesc? ... Cât din lumina mea este claritate și cât este ascultare? ...

   Pentru că înțelegerea fără ascultare nu ține candela aprinsă ci o lasă să se stingă încet în timp ce mintea încă vorbește.

   Și am văzut că ea era liniștită DAR NU ÎN PACE! Sigură, dar NU PREGĂTITĂ! Bogată în explicații dar SĂRACĂ ÎN ULEI.

   Și pe când rostea lucruri despre Mire... Mirele era tot mai aproape iar în acea apropiere tot ceea ce nu era trăit, nu mai putea fi recuperat. Priveam la ea văzând cuvintele curgând dar candela slăbind...