De-a lungul istoriei, mulți creștini au luptat pentru abolirea sclaviei fundamentate pe discriminări etnice și rasiale (culoarea neagră a pielii). Acest tip de sclavie a fost practicat mai ales în epoca modernă. Sclavii au fost tratați la fel de inuman și de nedrept precum alți robi din Antichitate sau Evul Mediu. Creștinii care s-au opus acestui fenomen credeau că toți oamenii au același sânge, adică au apărut pe pământ dintr-un singur om, așa cum ne spune Biblia (Faptele Apostolilor 17:26).

          William Wilberforce (1759-1833) a fost un important politician britanic, simpatizant al creștinismului evanghelic și lider al mișcării de abolire a comerțului cu sclavi. Evanghelistul John Wesley (1703-1791) l-a încurajat pe Wilberforce în această inițiativă. El a pus accent pe valoarea omului care este făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, indiferent de culoarea pielii. Astfel, John Wesley a fost motivat să condamne sclavia și să considere drept ticăloșii discriminările care aveau loc pe bază rasială. [1] Este demn de menționat că Biblia (Geneza 1-2) este prima sursă antică care pune accent pe valoarea fiecărui individ, căci toți suntem făcuți după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Celelalte religii și ideologii nu au propus astfel de idei și nu au contribuit deloc nici la îmbunătățirea sclaviei practicate în Antichitate și nici la abolirea sclaviei moderne. Doar creștinismul și iudaismul au astfel de merite. Toate celelalte religii erau atât de mizerabile încât considerau că regii (conducătorii, împărații) aveau origine divină (erau făcuți după asemănarea anumitor zeități), însă supușii lor erau inferiori. Hinduismul, una dintre cele mai vechi religii, propunea existența mai multor caste, prin care submina valoarea și drepturile multor indivizi.

          Prima democrație adevărată din lume (SUA) s-a constituit pe baza ideii egalității tuturor oamenilor, care sunt creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Părinții Fondatori ai Declarației de Independență a SUA au făcut apel la legea morală și la drepturile date de Dumnezeu fiecărui om: „Afirmăm ca fiind adevăruri de la sine înțelese că toți oamenii sunt creați egali, că sunt înzestrați de Creatorul lor cu anumite Drepturi inalienabile, că printre acestea se numără Viața, Libertatea și Căutarea Fericirii. Că guvernele sunt instituite prin oameni pentru asigurarea acestor drepturi, derivându-și puterile legitime din consimțământul celor guvernați”. Părinții Fondatori ai SUA au crezut că drepturile omului sunt date de Dumnezeu (deci nu sunt inventate de oameni) și că ele sunt universale și absolute. Ei au recunoscut că există o autoritate superioară pe care își fundamentează validitatea morală a Declarației lor de Independență. Dacă și-ar fi început Declarația cu cuvintele „Afirmăm ca fiind părerea noastră”, ei nu ar mai fi avut o justificare obiectivă pentru Declarația de Independență, ci doar o părere distinctă de cea a stăpânirii britanice. Deci iată că adevărata democrație nu a fost inventată de progresiștii atei, ci este o urmare a revelației creștine pe care au avut-o Părinții Fondatori ai SUA.

          Compozitorul de imnuri John Newton a luptat puternic împotriva comerțului de sclavi în ultimii ani ai vieții sale. Inițial, John Newton a fost căpitan pe mai multe vase care transportau sclavi din Africa în America. El a continuat cu această afacere chiar și după ce s-a convertit la creștinism, fiind influențat de mentalitatea societății din acele timpuri. După o vreme, John și-a dat seama de greșelile pe care le-a făcut, în legătură cu comerțul cu sclavi. La mulți ani după ce s-a retras din afacerile cu sclavi, John Newton a publicat, în anul 1788, un pamflet („Thoughts upon the African Slave Trade”) în care a descris condițiile teribile în care erau transportați sclavii și tratamentul inuman care li se aplica. El și-a cerut iertare pentru toate lucrurile mizerabile pe care le-a făcut, fiind un instrument activ în comerțul cu sclavi. Așa cum a declarat, mărturisirea lui a venit prea târziu pentru a repara daunele produse acelor oameni. Însă nu a fost prea târziu pentru ca John să primească iertarea de la Isus Hristos și să își schimbe viața. El a început să militeze puternic pentru abolirea comerțului cu sclavi, având o influență puternică asupra politicianului Wilberforce.

          Din inima acestui om pe care Isus Hristos l-a iertat și l-a reabilitat a izvorât unul dintre cele mai cunoscute imnuri pe plan internațional (Amazing Grace). Privind la trecutul lui problematic, John Newton a fost uimit de mărețul har al lui Isus Hristos care l-a iertat, l-a reabilitat și i-a dat putere să reformeze, la nivel de societate, lucrurile greșite pe care generația sa le-a făcut. Datorită eforturilor unor creștini precum William Wilberforce, John Newton sau Thomas Clarkson (care a fondat, în anul 1789, Societatea pentru abolirea comerțului cu sclavi) a fost interzis comerțul cu sclavi în Imperiul Britanic, în anul 1807. Această generație de reformatori a determinat inclusiv abolirea sclaviei, care a fost legiferată, ulterior, în diferite părți ale Imperiului Britanic, începând cu anul 1833.

Bibliografie:

[1] John Wesley’s letter to William Wilberforce, February 24,1791