Ziua Ispășirii (Yom Kippur) avea loc în ziua a zecea a lunii a șaptea, cu cinci zile înainte de Sărbătoarea Corturilor (Levitic 23:27-32). Marele preot intra în Sfânta Sfintelor cu sângele animalului de sacrificiu, pentru a face ispășire pentru el însuși și pentru popor. Tot Israelul trebuia să se cerceteze, să se smerească și să se pocăiască. Orice altă lucrare era interzisă în această sărbătoare. Ziua ispășirii era singura dată într-un an când marele preot intra în Sfânta Sfintelor (Levitic 16:34, Evrei 9:7-12). Această sărbătoare prefigurează pocăința Israelului la nivel național, la finalul necazului cel mare, când o rămășiță credincioasă își va plânge păcatele și se va întoarce la Mesia, fiind iertată și restaurată (Zaharia 12:10-14; 13:1-2).