Sărbătoarea Primelor Roade (Levitic 23:9-14) marca începutul secerișului orzului, prima cereală coaptă a anului. Un snop de orz era legănat înaintea Domnului, în semn de mulțumire pentru secerișul care avea să urmeze. Sărbătoarea începea în a doua zi a Sărbătorii Azimilor, după Sabat, adică în prima zi a săptămânii. În plus, evreii aduceau înaintea Domnului o ofrandă arsă și una de cereale (Levitic 2:14-16). Din punct de vedere profetic, această sărbătoare Îl prefigurează pe Mântuitorul nostru. Isus Hristos a înviat, fiind cel dintâi rod (1 Corinteni 15:23), pârga celor adormiți (1 Corinteni 15:20). Prin învierea Sa, El a biruit păcatul și moartea. Isus Hristos le garantează o veșnicie fericită tuturor celor care își pun încrederea în El. Secerișul spiritual poate avea loc doar în baza jertfei și învierii lui Isus Hristos, cel dintâi rod. Mântuitorul vede rodul muncii sufletului Lui și se înviorează. Prin cunoștința Lui, Isus Hristos îi pune pe mulți oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu, luând asupra Lui povara nelegiuirilor lor (Isaia 53:10-11).