Sabatul (Levitic 23:3) era singura zi sfântă din săptămână (în lipsa altor sărbători). După șase zile de muncă, urma ziua de odihnă, care trebuia închinată Domnului. Poporul nu avea voie să lucreze, nici chiar în timpul aratului sau seceratului (Exod 34:21). În legământul nou, Isus Hristos este Sabatul nostru. Așa cum ne spune și psalmistul David, preaiubiților Lui El le dă odihnă (Psalmul 127:2). Noi ne odihnim în fiecare zi în El. Isus Hristos este odihna noastră și reprezintă cel mai mare motiv de sărbătoare și de bucurie.