Lampadarul (sfeșnicul, menora) era confecționat din aur pur și avea șapte brațe, în vârful cărora se aflau șapte candele (lămpi cu ulei). Era singura sursă de lumină din tabernacol (Exod 25:31-40; 37:17-24). Lămpile ardeau de seara până dimineața (Exod 27:21,1 Samuel 3:3). Aurul pur simbolizează divinitatea. Sfeșnicul Îl prefigurează pe Isus Hristos, care este lumina lumii (Ioan 8:12), lumina cerului (Apocalipsa 21:23) și sursa oricărei lumini spirituale. Uleiul din candele Îl simbolizează pe Duhul Sfânt, în lucrarea Sa de glorificare a lui Isus Hristos.

          Masa cu pâinile pentru punerea înainte era confecționată din lemn de salcâm și poleită cu aur pur (Exod 25:23-30). Pe lângă alte accesorii, pe masă erau așezate douăsprezece pâini, asociate cu cele douăsprezece triburi ale Israelului. Aceste pâini indicau grija lui Dumnezeu pentru poporul Său. În legământul nou, pâinile îi simbolizează pe credincioși, care pot să stea în prezența lui Dumnezeu datorită lucrării lui Hristos de la Calvar, Cel care este Pâinea Vieții (Ioan 6:32-35).

          Altarul tămâierii era făcut din lemn de salcâm poleit cu aur și era așezat în Locul Sfânt (Exod 30:1-10; 37:25-28). Pe acest altar se ardea tămâie, în fiecare dimineață și seară. În legământul nou, altarul tămâierii este un simbol al lucrării de mijlocire a Domnului Isus Hristos pentru noi (Evrei 7:24-26). Nu în ultimul rând, tămâia ne vorbește despre mireasma Persoanei și lucrării Domnului Isus Hristos (Efeseni 5:2).