Tabernacolul propriu-zis (Exod 26) avea o structură simplă. Cele două laturi și partea din spate erau alcătuite din panouri verticale de lemn iar partea din față (intrarea) avea piloni. Singurul lemn folosit la construirea cortului întâlnirii este lemnul de salcâm. Salcâmii creșteau în locurile aride și produceau un lemn foarte rezistent. Tot astfel, Domnul Isus Hristos a fost o rădăcină ieșită dintr-un pământ uscat (Isaia 53:2). Tot învelișul interior al tabernacolului era poleit cu aur sau acoperit cu broderii. În mod similar, Domnul Isus Hristos a locuit printre noi ca într-un cort (Ioan 1:14). Frumusețea interioară a Mântuitorului nostru este prefigurată de acoperitorile tabernacolului. Prima învelitoare era alcătuită din țesătură fină de in, cu niște heruvimi brodați artistic cu albastru, purpuriu și stacojiu. Țesătura fină de in ne vorbește despre sfințenia și frumusețea lui Isus Hristos. A doua învelitoare era făcută din păr de capră și simbolizează lucrarea de ispășire a Mântuitorului, Cel care a devenit Țapul nostru ispășitor (vezi Levitic 16). A treia învelitoare era confecționată din piei de berbec, vopsite în roșu. Aceasta face trimitere la devotamentul lui Isus Hristos, care S-a smerit și a luat asupra lui păcatele noastre (vezi Exod 29:19-22). A patra învelitoare (cea exterioară) era făcută din piei de focă sau de delfin, pentru a proteja tabernacolul de intemperii. Aceasta ne sugerează modul în care îi apără Isus Hristos pe credincioși de răul din afară (atacuri demonice sau oameni răi).
Cortul întâlnirii era împărțit în două încăperi: Sfânta și Sfânta Sfintelor. Locul Sfânt (Sfânta) cuprindea masa pâinii punerii înainte (așezată pe latura nordică a camerei), lampadarul de aur (menora – așezat pe latura sudică a încăperii) și altarul tămâierii, care era pus în fața perdelei ce separa cele două încăperi: Sfânta și Sfânta Sfintelor. Perdeaua era făcută din pânză fină de in și era brodată cu heruvimi. Locul Presfânt (Sfânta Sfintelor) cuprindea chivotul legământului și scaunul îndurării lui Dumnezeu.