La un an de la moartea lui Elisei, niște cete de moabiți au invadat țara. Într-o zi, câțiva oameni din Israel se duceau la cimitir să îngroape un mort. La un moment dat, au văzut una dintre cetele de moabiți apropiindu-se. Speriați, aceștia au deschis mormântul lui Elisei și au aruncat trupul acelui mort peste cel al lui Elisei. De îndată ce mortul s-a atins de oasele lui Elisei, acesta a înviat, stând în picioare (2 Împărați 13:20-21).

          Oasele lui Elisei nu erau speciale. De fapt, relicvele apostolilor, ale profeților sau ale altor sfinți nu au capacitatea de a face minuni, deci aceste rămășițe nu trebuie venerate. Doar Dumnezeu are puterea să învie morții. Scopul lui Dumnezeu cu această minune a fost să-i amintească națiunii Israel de profeția pe care Elisei i-o făcuse lui Ioas, împăratul lui Israel, pe patul de moarte. Profetul Elisei i-a spus lui Ioas că îi va bate pe sirieni de trei ori. Această profeție nu se împlinise încă, iar sirienii i-au asuprit pe israeliți în timpul vieții lui Hazael, împăratul Siriei. Însă după ce Hazael a murit, Ioas l-a învins de trei ori pe fiul său Ben-Hadad și a luat înapoi teritoriile pe care le pierduse tatăl său Ioahaz (2 Împărați 13:22-25). Astfel s-a împlinit tot ce a prezis profetul Elisei.

          Călăuzit de Duhul Sfânt, profetul Ilie i-a promis discipolului său Elisei că va veni peste el o măsură dublă a puterii sale, dacă Dumnezeu îi va face onoarea să vadă scena răpirii lui la cer (2 Împărați 2:9-12). Dumnezeu s-a îndurat, deoarece apreciază curajul și credința slujitorilor Lui. Elisei avea să beneficieze de o măsură dublă a puterii de care a beneficiat Ilie. Într-adevăr, Ilie l-a înviat din morți pe fiul văduvei din Sarepta (1 Împărați 17:17-24), în timp ce Elisei l-a înviat pe fiul sunamitei (2 Împărați 4:14-35). Însă Dumnezeu nu a uitat de promisiunea făcută lui Elisei. De aceea, la un an după moartea lui, s-a împlinit cuvântul profetului Ilie, prin această minune de la propriul său mormânt.