Ieroboam, regele Israelului, a început să practice idolatria (1 Împărați 12:25-33). Pe când aducea tâmâie pe altarul din Betel, Dumnezeu a trimis un tânăr profet din seminția lui Iuda, ca să denunțe practicile regelui (1 Împărați 13:1-32). Acesta a prezis că un viitor rege al lui Iuda, pe nume Iosia, îi va nimici pe preoții idolatri. Această profeție s-a împlinit după mai mult de trei sute de ani (2 Împărați 23:15-16). Ca semn că profeția este adevărată, omul lui Dumnezeu a menționat că altarul se va crăpa în două și cenușa se va vărsa. Când Ieroboam a întins mâna spre profet, ordonând prinderea lui, mâna regelui s-a uscat, iar altarul s-a despicat în două și cenușa de pe el s-a vărsat. În urma rugăciunii omului lui Dumnezeu, mâna lui Ieroboam s-a vindecat.

          Dumnezeu nu dorea ca Ieroboam să creadă că El tolerează cât de puțin faptele lui și practicile lui religioase. De aceea, El i-a interzis profetului cel tânăr să mănânce și să bea la Betel. Omul lui Dumnezeu a refuzat propunerea lui Ieroboam de a sta la masă cu el și a plecat din Betel, urmând un traseu diferit. Însă în Betel locuia un profet bătrân care a aflat de această întâmplare și s-a dus să-l întâlnească pe profetul cel tânăr. La început, profetul cel tânăr a refuzat ospitalitatea oferită de profetul mai vârstnic. Dar apoi, profetul cel bătrân a afirmat că un înger i-a spus să-l invite la masă pe profetul cel tânăr. Prin această minciună, profetul cel bătrân l-a convins pe omul lui Dumnezeu să se întoarcă cu el în Betel. Pe când mâncau ei împreună, Dumnezeu i-a vorbit profetului cel bătrân din Betel că profetul cel tânăr, din cauza neascultării sale, va muri și nu va fi înmormântat împreună cu familia sa. Pe când se întorcea acasă, profetul cel tânăr a fost ucis de un leu. Contrar tuturor legilor naturii, leul și catârul profetului cel tânăr au vegheat împreună trupul neînsuflețit al omului lui Dumnezeu. Profetul cel bătrân a auzit această veste și și-a dat seama că aceasta a fost judecata lui Dumnezeu pentru neascultarea profetului tânăr. S-a dus la locul tragediei, a transportat trupul neînsuflețit la Betel și l-a înmormântat în propriul mormânt. Apoi le-a spus fiilor săi că dorește să fie înmormântat alături de profetul cel tânăr, realizând că Dumnezeu va pedepsi sistemul idolatru din care făcea parte Ieroboam, așa cum s-a profețit.

          Profetul cel tânăr a ignorat instrucțiunile lui Dumnezeu și a avut încredere în minciunile spuse de profetul cel bătrân. Dumnezeu se poartă mai aspru cu cei pe care îi iubește, cu cei care sunt purtătorii Săi de cuvânt și cu cei care au parte de revelații divine. Într-adevăr, noi nu trebuie să avem încredere în ceea ce ne spun liderii religioși, dacă nu este în concordanță cu Biblia și cu ceea ce ne transmite nouă Dumnezeu. Există mulți lideri religioși compromiși, cărora Dumnezeu nu le mai vorbește și nu le mai luminează mintea. Noi nu ar trebui să plecăm urechea la sfaturile lor, ci ar trebui să mergem înainte, cu lucrările pe care le-am primit de la Dumnezeu.

          Biblia nu ne spune de ce l-a mințit profetul cel bătrân pe cel tânăr. Profetul cel bătrân locuia la Betel, însă nu s-a opus sistemului religios idolatru propus de Ieroboam. Dumnezeu nu l-a putut folosi să vorbească împotriva acestor practici păgâne. De aceea, a fost nevoie de un alt profet care să rostească judecata divină. Biblia nu ne spune cum l-a pedepsit Dumnezeu pe profetul cel bătrân pentru minciuna lui și pentru că a coabitat cu practicile păgâne ale regelui Ieroboam. Cu siguranță, Dumnezeu nu a rămas pasiv la aceste fapte ale profetului cel bătrân.