În zilele noastre, relația de prietenie dintre doi îndrăgostiți se referă mai mult la un statut social decât la un proces de cunoaștere. Din acest motiv, există foarte multe relații care eșuează, unele după foarte mult timp petrecut împreună. Alegerea unui partener greșit și calitatea slabă a relațiilor de prietenie dintre tineri provoacă multă suferință emoțională. În continuare, voi expune câteva principii care ar trebui să stea la baza relațiilor de prietenie dintre băieți și fete.

          Trebuie evitate relațiile de prietenie de la vârste fragede (adolescența, perioada liceului), când tinerii nu au maturitatea necesară să se gândească la căsătorie și nici posibilitățile financiare de a întreține o familie. Această perioadă ar trebui dedicată cunoașterii lui Dumnezeu și lucrării Lui. Totodată, este un timp potrivit în care tinerii pot reflecta la ce vor să facă în viață și se pot pregăti pentru viitorul loc de muncă, care îi va ajuta să întrețină o familie la maturitate.

          În numeroase cazuri, începuturile relațiilor de prietenie dintre doi tineri sunt marcate de frica de eșec, de complexe de inferioritate, de teama și rușinea care apar dacă sunt respinși. Tinerii nu se mai comportă natural și relaxat, ca să poată fi cunoscuți de celălalt partener, ci vor să-și ascundă neajunsurile. Însă toți tinerii creștini care intră într-o relație trebuie să-L cheme pe Dumnezeu ca să ia parte la acest proces de cunoaștere. Știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe El (Romani 8:28). Dumnezeu poate îndepărta frica și anxietatea din inimile noastre și ne poate călăuzi să alegem un partener potrivit și să avem o relație de prietenie cât mai benefică. Până la urmă, nu ne putem ascunde defectele la nesfârșit, afișând în exterior o imagine de sfinți. Dar dacă ne mărturisim păcatele și ne corectăm, Dumnezeu binecuvântează viitorul nostru și deciziile pe care le luăm, inclusiv în legătură cu căsătoria.

          Când băiatul inițiază o legătură cu o fată, acesta trebuie să-i comunice fetei care sunt intențiile lui. Cel mai bine ar fi să îi spună direct fetei ce dorește. Marea majoritate a fetelor preferă comunicarea față în față, atunci când băieții lansează o invitație. Unele fete (nu toate) acceptă și comunicarea scrisă (mesaj telefonic, email, messenger) sau la telefon. Însă aproape nicio fată nu apreciază un băiat care nu-și comunică direct intențiile, ci li se adresează prietenelor ei. Apoi, băieții trebuie să le spună clar fetelor care sunt intențiile lor, atunci când le fac o invitație. Fetele nu trebuie să ghicească ce vor băieții respectivi, ci trebuie să audă din gura lor. Mai mult, după ce întâlnirea are loc, tinerii trebuie să ofere claritate dacă le-a plăcut unul în compania celuilalt și dacă întâlnirile vor continua. Băieții trebuie să fie foarte specifici la acest capitol și să nu le lase pe fete să devină anxioase sau nesigure în legătură cu ceea ce va urma. Pe de altă parte, și fetele trebuie să le ofere claritate băieților și să le comunice adevărul în dragoste (Efeseni 4:15). Dacă nu sunt interesate de anumiți băieți, trebuie să le spună acest lucru cât de repede și să le răspundă politicos la mesaje. Lipsa unui răspuns denotă deseori aroganță, lacune în educație și confuzie spirituală. Tot astfel, fetele nu trebuie să îi țină în suspans pe băieți ani de zile, fără să le spună dacă îi acceptă sau nu. Nu o dată, am văzut fete care i-au acceptat pe anumiți băieți doar după câțiva ani (după ce au umblat după alți băieți), când au realizat că nu au la îndemână o variantă mai bună. Creștinii adevărați nu trebuie să joace jocuri murdare în dragoste (flirturi, urmate de alte mesaje după câteva săptămâni), chiar dacă pe termen scurt acestea se pot dovedi eficiente. Pe termen lung însă, Dumnezeu nu îi va răsplăti pe cei care se joacă cu sentimentele altor semeni.

          Relația de prietenie nu face parte din categoria relațiilor recunoscute direct de Dumnezeu (căsătorie – familie, legământ cu Isus Hristos – familie de frați și surori). Creștinii care au relații de prietenie vor să comunice că sunt mai mult decât frați și surori în Isus Hristos, dar nu sunt căsătoriți. Cei care intră în asemenea relații își stabilesc, pe cont propriu, anumite reguli și privilegii. De exemplu, partenera unui băiat s-ar putea aștepta ca acesta să o contacteze zilnic, să o caute mai mult. Pe de altă parte, un băiat creștin înțelege că trebuie să păstreze distanța fizică față de o altă fată, care îi este soră în Hristos. Dar dacă această fată devine prietena lui, cei doi intră într-o relație. Problema este că Dumnezeu nu recunoaște aceste relații în mod oficial. Înaintea Lui, suntem fie frați și surori, fie soț și soție. Din nefericire, unii tineri creștini fug de responsabilitatea căsătoriei și profită de relația de prietenie, pentru a-și împlini unele nevoi care țin de căsătorie. Ulterior însă, apar regretele și eșecurile. De fapt, relația de prietenie ar trebui să fie un timp în care cei doi se cunosc unul pe celălalt și stabilesc dacă pot avea un viitor împreună. Dar cei doi tineri nu au niciun drept asupra vieții celuilalt, asupra deciziilor sau asupra trupurilor lor. Aceștia rămân în continuare frați și surori în Isus Hristos și se vor comporta ca atare. Relația de prietenie se poate termina în scurt timp, pe când relația de căsătorie presupune alte responsabilități: construirea unui viitor și a unei familii împreună, gestionarea comună a finanțelor. De aceea, dacă un băiat vrea să întrețină relații intime cu prietena sa sau dorește să aibă mai multă intimitate fizică decât este permisă între frați și surori, acesta dă dovadă de mult egoism. Dragostea adevărată nu cere acces la trupul cuiva, fără să promită că va avea grijă de acea persoană, toată viața (prin legământul căsătoriei). Cei doi prieteni devin una doar în momentul căsătoriei. Până atunci, aceștia sunt persoane separate care pot lua propriile decizii și răspund în fața lui Dumnezeu pentru propria viață (și nu pentru cea a partenerului). Fiecare tânăr poate încheia în orice moment o relație de prietenie și este liber să decidă singur ce face cu viața lui. Având în vedere aceste lucruri, tinerii vor evalua dacă se potrivesc și dacă își pot construi un viitor împreună (cât de repede pot, dar luându-și perioada de timp de care au nevoie). Relația de prietenie nu este o perioadă în care tinerii își maximizează beneficiile și își minimizează obligațiile. Dumnezeu nu binecuvântează asemenea atitudini.

          Tinerii trebuie să aibă răbdare, ca să cunoască cu adevărat caracterul partenerului. În unele cazuri, se observă de la prima întâlnire că o persoană nu este potrivită, datorită aroganței, vulgarității sau atitudinilor necorespunzătoare. În alte situații, defectele se văd mai târziu (1 Timotei 5:24). Adevăratul caracter se observă în momente dificile, când lucrurile nu funcționează conform așteptărilor. De exemplu, reacțiile unei persoane când se află la volan sau modul în care se comportă cu oamenii care prestează anumite servicii (cei care fac curățenie, chelnerii) oferă anumite indicii despre personalitatea sa. Apoi, este important cum se comportă o anumită persoană cu oamenii față de care nu are motive să se ascundă (părinți, prieteni). Totodată, anturajul unei persoane spune anumite lucruri despre caracterul acesteia (conform proverbului românesc: „Spune-mi cu cine te însoțești, ca să-ți spun cine ești”). De asemenea, în situații dificile ies la iveală și lucrurile frumoase din caracterul unei persoane. Cu timpul, aceste calități nu pot rămâne ascunse (1 Timotei 5:25). Pe de altă parte, tinerii pot cere sfatul părinților și comunității creștine din care fac parte, atunci când doresc să înceapă o relație de prietenie. Romantismul poate să afecteze obiectivitatea unei persoane. În asemenea situații, persoanele mature spiritual, care se află în anturajul tinerilor, îi pot sfătui să se ferească de anumite persoane nepotrivite pentru o relație de prietenie. Deciziile corecte pot fi rezultatul unui mare număr de sfetnici înțelepți (Proverbe 11:14). Aceștia îi pot proteja pe tineri de prietenii nepotrivite și îi pot ajuta să-și găsească persoane cu care s-ar putea potrivi. Nici sfaturile părinților nu trebuie ignorate. Până la urmă, aceștia îi cunosc cel mai bine pe tineri, au mai multă experiență de viață (inclusiv în umblarea cu Dumnezeu) și au intenții bune, căci le doresc tot binele din lume propriilor copii. Mai mult, părinții îi pot ajuta pe tineri să se cunoască mai bine unul pe celălalt, deoarece dețin informații foarte detaliate despre ei. De exemplu, prietenul unei fete poate comunica cu tatăl acesteia. Fiind responsabil de creșterea acelei tinere, tatăl poate să-i dea băiatului informații utile despre fiica sa și despre cum să aibă mai bine grijă de ea. Părinții trebuie încurajați să se implice într-o relație de prietenie, să-și expună părerea, să dea sfaturi. Tinerii care procedează astfel își onorează părinții. Nu trebuie neapărat să fie de acord cu părinții lor, dar trebuie să fie interesați de părerea și de sfaturile lor.

          O relație de prietenie se poate finaliza și cu separarea tinerilor. Astfel de momente pot fi foarte dificile pentru cei care le experimentează. Toate amintirile, experiențele împărtășite și visele rămân în urmă. Este normal ca tinerii să fie afectați și extrem de triști după o despărțire. Aceștia însă trebuie să rămână ancorați în Dumnezeu, să fie convinși că El îi iubește și le poate vindeca rănile. Ar fi de dorit să nu dezvolte în inima lor amărăciune sau sentimente negative pentru fostul lor partener. Cel mai sănătos este să ierte orice li s-a greșit și să accepte că vor fi frați în Hristos pentru eternitate (Matei 22:30), chiar dacă nu se vor mai căsători. Totodată, nu este recomandat ca tinerii să înceapă o nouă relație de prietenie, la scurt timp după o despărțire. Există răni care trebuie vindecate și lecții care trebuie învățate, din relația care a eșuat. Dacă tinerii se avântă însă în altă relație, ignorând aceste aspecte, pot sfârși prin a alege foarte neinspirat (o inimă rănită poate întuneca rațiunea). În plus, rănile care nu s-au vindecat vor provoca răni și mai mari, afectându-le viitorul și conducând la alte eșecuri. În final, dacă în timpul relației de prietenie s-ar prioritiza claritatea (scopul relației de prietenie este să identificăm dacă partenerul nostru ne poate însoți pe drumul vieții) în defavoarea intimității, despărțirile nu ar mai fi atât de dureroase.