În jurul anului 1975, tatăl meu lucra la compania Armătura Jibou, iar activistul de partid de la acea companie îi supraveghea constant pe muncitori. El a observat că tatăl meu era foarte priceput și că avea un spor mai mare la lucru decât ceilalți angajați. Spre deosebire de mine, care am două mâini stângi (în ceea ce privește munca fizică), tatăl meu a fost binecuvântat cu două mâini drepte. La un moment dat, activistul de partid i-a propus tatălui meu să intre în structurile partidului comunist și să facă o anumită școală, pentru a avansa în ierarhia partidului. Tata i-a mulțumit frumos, a afirmat că nu îi urăște pe comuniști, însă a spus că el a încheiat un legământ cu Isus Hristos și că nu poate sluji la doi stăpâni.

          Dar activistul de partid nu a acceptat refuzul tatălui meu. El a promis că îl va pedepsi drastic pentru că i-a desconsiderat oferta. În următoarele săptămâni, în fiecare dimineață îi chema pe angajați la apel și timp de o jumătate de oră îl critica pe tata pentru că s-a pocăit și pentru că nu ascultă de partidul comunist. La un moment dat, după multe astfel de zile, un angajat al companiei a protestat și a spus că s-a săturat să piardă vremea auzind aceleași prelegeri despre Avram și despre pocăință, în condițiile în care ei au foarte mult de lucru.

          Cu timpul, atitudinea activistului de partid față de tata s-a mai ameliorat, deoarece în acea companie contau foarte mult și competențele. Cu o anumită ocazie, activistul de partid l-a mandatat pe tata să îi facă niște piese din fier și alte accesorii de felul acesta. Apoi, tatăl meu a confecționat astfel de lucruri și pentru alți prieteni ai activistului de partid, cu funcții în partidul comunist. Timp de două luni, tata nu a mai lucrat cu echipa lui, ci muncea pentru activiștii de partid. Când s-au calculat salariile, șeful de echipă al tatălui meu nu a dorit să îl ponteze, pentru că nu lucrase împreună cu echipa. Atunci activistul de partid l-a confruntat și i-a spus: „Cine este comunistul cel mai important de aici, tu sau eu? Avram va fi primul pe listă și va primi salariul cel mai mare, cu 100 de lei mai mult decât cel mai bun dintre voi. Să nu faci altfel, pentru că dacă mai ai obiecții vei avea de-a face cu mine!”. Tatăl meu a fost foarte productiv la locul de muncă și a reușit să rămână credincios și pocăit, câștigând astfel respectul activiștilor de partid. În cele din urmă, el a fost promovat ca maistru și ca șef de echipă de către oameni care urau pocăința, dar care apreciau competențele sale și randamentul pe care îl dădea la locul de muncă.