Mithraismul este cea mai des citată religie de mistere. Mithraismul s-a bucurat de popularitate în epoca romană, devenind principalul rival al creștinismului, în secolul al doilea. Categoriile sociale atrase de mithraism au fost soldații și negustorii. Participanții aveau întâlniri într-o structură de forma unei grote, care avea ca statuie de cult o reprezentare a lui Mithra ce înjunghia un taur. Ne-au rămas puține texte de la adepții acestei religii. Franz Cumont, un savant belgian, a studiat mithraismul și a publicat, în anul 1903, lucrarea numită „Misterele lui Mithra”. [1] Această carte a dat naștere la speculații cum că mithraismul a influențat creștinismul în forma sa incipientă. Ideile lui Cumont au fost revizuite la Al Doilea Congres Mithraic de la Teheran, din anul 1970. Interpretările lui Cumont au fost analizate și respinse în toate punctele majore. Chiar dacă Mithra era un zeu persan atestat încă din secolul al paisprezecelea înaintea erei noastre, nu există nicio dovadă a existenței mithraismului în Apus, sub forma unei religii de mistere, decât foarte târziu, prea târziu ca să fi putut influența începuturile creștinismului. [2] Prima mărturie publică legată de Mithra, la Roma, a avut loc la vizita regelui Armeniei, Tiridades, în anul 66. Se spune că Tiridades i s-a adresat lui Nero cu cuvintele: „Și am venit la tine, zeul meu, să mă închin ție cum mă închin lui Mithra”. Ca religie de mistere, mithraismul nu poate fi atestat înainte de anul 90, când întâlnim un motiv mithraic într-un poem scris de Stațiu. Cea mai veche inscripție mithraică din Apus este o statuie din anul 101, de pe vremea împăratului roman Traian. Marea majoritate a textelor mithraice sunt datate după anul 140. Doar un număr mic de inscripții sunt datate la începutul secolului al doilea. Richard Gordon datează constituirea misterelor mithraice în timpul domniei lui Hadrian (117-138) sau a lui Antoninus Pius (138-161). Este rezonabil să credem, precum mulți alți cercetători, [3] că înflorirea mithraismului a avut loc începând din a doua parte a secolului al doilea, deci prea târziu pentru a influența dezvoltarea creștinismului din primul secol. Cel mai probabil, mithraismul și creștinismul au evoluat independent și nu au exercitat o influență directă unul asupra celuilalt, în nicio etapă a existenței lor.

          Paralelele făcute între Mithra și Isus par senzaționale, fără o analiză atentă a mărturiilor istorice. [4] Unii autori pretind că Mithra s-a născut dintr-o fecioară, la fel ca Isus. Mithra însă s-a născut dintr-o stâncă. Procesul nașterii din stâncă este reprezentat frecvent pe reliefurile mithraice. Nu se știe dacă Mithra s-a născut într-o peșteră, deși sanctuarele mithraice arătau ca niște grote. Oricum, Biblia nu ne spune că Isus s-ar fi născut într-o peșteră. Această idee apare pentru prima dată în Epistola lui Barnaba, la începutul secolului al doilea. Apoi, Mithra a fost un zeu și nu un învățător, precum Isus. Nu există nicio dovadă că Mithra ar fi avut doisprezece ucenici sau că ar fi înviat după trei zile. În plus, Mithra nu s-a jertfit pentru pacea lumii. Totodată, nu se știe nimic despre moartea lui Mithra. Deși există câteva monumente, nu s-a descoperit nici măcar o mențiune scrisă în legătură cu moartea și învierea lui. Inclusiv ritualul mithraic care are la bază sacrificarea unui taur, astfel încât sângele lui să curgă pe capul și corpul inițiaților, este atestat pentru prima dată abia în secolul al doilea. [5] Deci acest ritual nu a putut influența doctrina creștină a mântuirii. Oricum, ritualul este diferit de sistemul iudaic de jertfe. Și nu are nimic în comun cu semnificația jertfei lui Hristos, care a plătit pentru păcatele întregii omeniri, prin sângele Lui. Departe de a asimila mithraismul, părinții bisericii (Iustin Martirul, Tertulian) îl denunțau ca pe o imitație satanică.

Bibliografie:

[1] Franz Cumont, Misterele lui Mithra, prima dată publicată în anul 1903

[2] lucrarea Franz Cumont and The Doctrines of Mithraism, scrisă de cercetătorul Richard Gordon

[3] profesorul de istorie veche Manfred Clauss, de la universitatea din Berlin, în lucrarea The Roman Cult of Mithras; cercetătorul L. Patterson, în lucrarea Mithraism and Christianity; Ronald Nash, în lucrarea Gospel and the Greeks

[4] Lee Strobel, În Apărarea lui Isus, ediția 2017, pp. 215-222

[5] Gunter Wagner, Pauline Baptism and the Pagan Mysteries, Edinburgh: Oliver and Boyd, 1967, p. 266