Viața de pe pământ este decisivă pentru eternitate. Evrei 9:27 afirmă că omului îi este dat să moară o singură dată și după aceea vine judecata. Nu ni se vorbește despre o altă șansă sau despre posibilitatea unei alte vieți. Judecata lui Dumnezeu este un eveniment cu impact veșnic pentru orice ființă creată (Matei 25:31-46, Apocalipsa 20:11-15).

          Pilda bogatului nemilostiv (Luca 16:19-31) ne vorbește despre un bogat și un sărac care și-au trăit viața pe pământ. La moarte, bogatul nemilostiv a plecat în locuința morților, în chinuri, în timp ce Lazăr, cel sărac, a fost mutat în sânul lui Avraam. Aflăm că între cele două locuri este o prăpastie mare și că e cu neputință să se treacă dintr-o parte în cealaltă. Mai mult, Lazăr nu poate pleca pe pământ pentru a-i preveni pe cei din familia bogatului, în legătură cu locul de chin în care pot ajunge. Singura modalitate pusă la dispoziție pentru cei de pe pământ este ascultarea de proorocii trimiși de Dumnezeu (proorocii Vechiului Legământ L-au revelat pe Dumnezeu poporului evreu; unii dintre ei au anticipat venirea unui Mântuitor și au profețit despre Isus Hristos).

          Sfinții din cer nu pot juca un rol de mediatori între oamenii de pe pământ și Dumnezeu. Și nici măcar nu le pot vesti acestora Evanghelia. Evanghelia trebuie vestită de oamenii născuți din nou de pe pământ. Singurul mijlocitor între om și Dumnezeu este Isus Hristos. Neprihănirea se obține prin credința proprie în Isus Hristos. Putem ajunge la ajunge la mântuire prin mărturisirea acestei credințe (cu gura - Romani 10:10). Mântuirea unui om este o problemă personală între om și Dumnezeu, atât timp cât omul este în viață. Credința personală a unui om nu poate fi suplinită prin eforturile altor oameni (fapte bune făcute de alți oameni în cinstea lui, rugăciuni pentru sufletul lui către sfinții din ceruri) sau prin slujbe bisericești (parastase, pomeni), nici în timpul vieții lui și, cu atât mai puțin, după moartea lui. Nu avem niciun caz în Biblie în care un om să intermedieze mântuirea altui om decedat. Apocalipsa 20:10-15 ne vorbește despre judecata finală care are ca rezultat iazul de foc, loc ce simbolizează moartea a doua, adică separarea definitivă de Dumnezeu. Iadul este veșnic și ireversibil, așa cum ne spun pasajele din: Matei 25:41,2 Tesaloniceni 1:9, Apocalipsa 20:10.