În zilele din urmă, conform evanghelistului Matei, va fi ca în vremea lui Noe (Matei 24:37). Semnul distinctiv al vremii lui Noe este încercarea Diavolului de a amesteca rasa umană, pentru a împiedica nașterea lui Isus Hristos pe pământ. Dumnezeu îi spusese Diavolului, după căderea omului în păcat, că, deși i-a înșelat pe oameni, nu va reuși decât să îi rănească, zdrobindu-le călcâiul. Căci din sămânța femeii va ieși Cineva care îi va zdrobi capul (Geneza 3:15). Este adevărat că Diavolul a reușit să profite de căderea omului în păcat, provocându-i suferință și moarte fizică. Însă sămânța femeii, Mântuitorul Isus Hristos, a luat asupra Lui păcatele întregii omeniri și a suferit o moarte umilitoare și nespus de dureroasă. Apoi, Isus Hristos a înviat, biruind moartea și îndepărtând blestemul păcatului. Prin învierea Lui, toți cei care cred în El au șansa de a trăi veșnic, în prezența lui Dumnezeu.

          În vremea lui Noe, Diavolul a încercat să pervertească la nivel genetic rasa umană. O parte dintre îngerii căzuți au folosit materialul genetic al femeii ca pe un mijloc de a intra în lumea noastră (Geneza 6:1-4). Astfel au apărut uriașii și tot felul de alte creaturi ciudate, rezultate în urma amestecului dintre îngerii căzuți și fetele oamenilor. Poveștile antice despre centauri, minotauri și tot felul de creaturi hibride sunt versiuni ale lumii dinainte de potop, transmise generațiilor următoare de către urmașii lui Noe.

          Epistola lui Iuda confirmă aceste lucruri care s-au întâmplat în vremea lui Noe. Cartea afirmă că Dumnezeu i-a pedepsit pe loc pe îngerii care au păcătuit astfel, păstrându-i în lanțuri până la judecata finală (Iuda 1:6-7). Și apostolul Petru certifică aceste afirmații (2 Petru 2:4).

          Unii ar putea obiecta că exprimarea „fiii lui Dumnezeu”, folosită în Geneza 6, nu se referă la îngeri, ci la urmașii lui Set. Însă, în Vechiul Testament, această sintagmă este folosită în special pentru a-i descrie pe îngeri (Iov 1:6; Iov 2:1; Iov 38:7; Psalmul 89:6; Daniel 3:25). Alții spun că îngerii nu au pofte omenești. Dar în Biblie există situații când ființele spirituale au coborât pe pământ în trupuri asemănătoare cu cele ale oamenilor, și-au spălat picioarele și au consumat mâncare (Geneza 18-19). În plus, îngerii sunt asociați cu sexul masculin, peste tot în Biblie (Daniel 9:21; Faptele Apostolilor 1:10-11; Marcu 16:5-7; Luca 24:4-7). Pe de altă parte, Isus Hristos a spus că, la înviere, credincioșii nu se vor mai căsători, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer (Matei 22:30; Luca 20:34-37). Este de notat că Mântuitorul se referă la credincioși, pe care îi compară cu îngerii din cer, care nu au participat la revolta lui Satan. Însă pe pământ oamenii se căsătoresc. La fel au procedat și o parte din îngerii căzuți care s-au căsătorit cu fetele oamenilor, în timpul lui Noe, încălcând porunca lui Dumnezeu.

          Teoria care afirmă că fiii lui Dumnezeu sunt urmașii lui Set și că fiicele oamenilor fac parte din spița lui Cain nu are susținere în literatura ebraică. Josephus [1], Cartea lui Enoh și manuscrisele de la Marea Moartă [2] (descoperite la Qumran) susțin că fiii lui Dumnezeu din Geneza 6 se referă la îngeri. Ideea cu urmașii lui Set a fost inventată de Iulius Africanul (180-250) [3] și a fost preluată atât de Augustin (354-430) cât și de Ioan Gură de Aur (347-407). Dincolo de asta, această teorie are și alte neajunsuri. Nu putem susține că toți descendenții masculini pe linia lui Set au crezut în Dumnezeu, ca să fie numiți fii ai lui Dumnezeu. Tot astfel, nu putem garanta că toate fetele care s-au născut în seminția lui Set au fost credincioase. Noe a avut frați și surori care nu au fost salvați la potop, pentru că nu erau credincioși (Geneza 5:30). Apoi, sintagma „fetele oamenilor” poate include atât femei din linia lui Set, cât și urmașe ale lui Cain. Într-adevăr, separarea credincioșilor în funcție de linia lui Set și de cea a lui Cain nu are sens. Până la urmă, cel fel de credincioși ar fi urmașii lui Set, dacă s-ar căsători cu femei lumești, din linia genealogică a lui Cain?

          În timpul necazului cel mare, Diavolul va dori să altereze rasa umană, pentru a-i anula liberul arbitru. Dacă nu a reușit să împiedice nașterea lui Isus Hristos, el își propune să-i priveze pe cât mai mulți oameni de o veșnicie împreună cu Dumnezeu. Beneficiind de liberul arbitru, oamenii pot răspunde pozitiv revelației lui Dumnezeu, având astfel perspectiva unei veșnicii fericite. Însă Diavolul dorește să-i transforme pe oameni în roboți, pe care apoi îi va programa să i se închine lui însuși și să-l recunoască pe el ca dumnezeu. Diavolul nu le dă oamenilor nume, ci îi asociază cu numere. În lagărele de concentrare naziste, oamenii erau lipsiți de identitate, primind fiecare câte un număr distinct. Tot astfel, la mijlocul necazului cel mare, Anticrist va dori ca toți oamenii să primească pe mâna dreaptă sau pe frunte semnul lui (asociat cu numărul lui), ca să poată fi controlați atât din punct de vedere financiar cât și unde se află. Cel mai probabil, în spatele acestui semn se află un mecanism care inhibă conștiința oamenilor și îi determină să i se închine Diavolului, în mod robotic (Apocalipsa 14:9-11). Știința afirmă că există o relație între creier și conștiință. Deși conștiința nu este un produs al creierului, unele stări ale creierului pot genera anumite stări ale conștiinței. De exemplu, dacă ne pierdem funcționalitatea creierului din cauza bolii Alzheimer sau suferim anumite leziuni ca urmare a unui accident, noi ne putem pierde și o parte din viața mentală conștientă. Creierul constituie mecanismul prin care mintea se exprimă, în același mod în care televizorul exprimă imaginile și sunetele transmise pe calea undelor. Deci o leziune la nivelul creierului poate face ca o persoană să-și piardă unele aspecte ale personalității, conștiinței sau minții sale, deoarece aparatul care corelează cele două entități (una materială și alta imaterială) este defect (după cum se poate întâmpla și în cazul unui televizor care nu mai redă sunete sau imagini). Ținând cont de aceste lucruri, în spatele semnului fiarei ar putea exista o tehnologie care, odată implantată în corpul uman, ar prelua o parte din funcționalitățile creierului, astfel încât să fie afectată conștiința oamenilor. Aceștia nu se vor mai putea întoarce la Dumnezeu, pentru că o parte din viața lor mentală conștientă va fi controlată de tehnologia implantată în organism, care va prelua acele funcții ale creierului care au legătură cu liberul arbitru. Odată ce liberul arbitru este anulat, oamenii respectivi pot fi programați să fie insensibili la orice apeluri înspre pocăință, să reacționeze ca roboții, să nu mai aibă mustrări de conștiință și să îl slăvească pe Anticrist. Numărul fiarei este format din trei cifre de șase (666). Șase este numărul omului care se consideră asemenea lui Dumnezeu, deși nu a atins gloria sau perfecțiunea Lui. Într-adevăr, Anticrist va intra în templul din Ierusalim la jumătatea necazului cel mare și va pretinde închinare din partea oamenilor, susținând că este Dumnezeu. Cei trei de șase consecutivi fac referire la trinitatea diabolică.

[1] Josephus, Antiquites of the Jews 1(3): 1

[2] The Genesis Apocryphon, The Zadokite Document 2:16-19, Dead Sea Scrolls

[3] Julius Africanus, Chronographies, On the Mythical Chronology of the Egyptians and Chaldeans, part 1; ccel. org/ccel/schaff/anf06. pdf