Dacă ar fi să stabilesc o listă scurtă a celor mai mari oameni de știință pe care i-a avut omenirea, m-aș opri la Isaac Newton, Nikola Tesla și Albert Einstein. Sigur, dacă ești un mare om de știință nu înseamnă că deții adevărul în toate domeniile. Însă perspectivele lor despre modul în care știința se armonizează cu religia sunt interesante și merită amintite.

          Lucrarea „Einstein and Religion”, scrisă de Max Jammer, [1] oferă anumite detalii despre crezurile lui Einstein. Cu siguranță, Einstein a crezut că o Minte superioară omului, un Spirit inteligent a creat universul. Cartea lui Jammer afirmă că Einstein nu se considera ateu și era deranjat când alții foloseau numele lui pentru a-și justifica crezurile ateiste. De asemenea, Einstein nu s-a considerat nici panteist. El era un admirator al ideilor lui Spinoza. Pe de altă parte, Jammer susține că, într-o scrisoare pe care i-a trimis-o lui Eduard Busching, Einstein ar fi menționat că o credință într-un Dumnezeu personal este preferabilă lipsei unei perspective transcendentale. Cu toate acestea, Einstein nu a crezut într-un Dumnezeu personal și nici în autoritatea Bibliei.

          Isaac Newton a fost un personaj interesant și din punct de vedere religios, nu doar științific. Puțini oameni știu că Newton a scris mult mai mult despre teologie decât despre matematică și știință. El a petrecut mult timp încercând să înțeleagă profețiile biblice. Scrierile lui Newton despre matematică și știință au fost publicate și studiate îndelung de către generațiile următoare. În schimb, contrar așteptărilor sale personale, scrierile sale teologice au rămas în plan secundar, nefiind studiate decât recent. Robert Iliffe, profesor de istorie la Oxford, a sumarizat aceste analize în lucrarea „Priest of Nature: The Religious Worlds of Isaac Newton”. [2] În ciuda vastei sale inteligențe, Newton a pornit de la premisa nefondată că textul biblic a fost modificat în conciliile ecumenice care au început din secolul al patrulea. Este demn de menționat că astăzi, cu mijloacele care există acum, niciun istoric serios nu ia în considerare această opțiune. Însă Newton a fost influențat de această premisă falsă când și-a stabilit doctrinele teologice. Astfel, Newton a crezut în existența unui Creator care a creat întreg universul, a crezut că Dumnezeu S-a revelat în Scripură, că Isus Hristos este Mesia care a murit pe cruce pentru păcatele omenirii și a înviat. De asemenea, Newton a crezut în revenirea lui Hristos, însă a respins doctrina Trinității. Cei care au analizat scrierile lui Newton afirmă că acesta a respins Trinitatea și a considerat că acest crez a afectat religia adevărată, care trebuia restaurată. Sigur, când rațiunea este pusă mai presus de revelația lui Dumnezeu și când se pornește de la niște premise false (care astăzi nu au vreo relevanță istorică) este destul de simplu să deviem de la adevăr.

          Poate cea mai tulburătoare mărturie este mărturia lui Nikola Tesla. Multe din jurnalele care dau detalii despre viața sa privată au fost ținute ascunse. În anul 2017, o editură rusească, Iauza-press, a publicat lucrarea „Nikola Tesla – Jurnal. Eu pot explica multe”, care oferă unele detalii din viața personală a lui Tesla. Cuvintele lui Tesla nu necesită alte comentarii: „În tinerețe nu credeam în Dumnezeu. Un ateu în familia unui preot este precum un gâscan într-o turmă de oi – o raritate rară. Când i-am spus tatălui meu că nu doresc să îi urmez pașii, deoarece nu cred în Dumnezeu, tatăl meu, spre surprinderea mea, nu s-a supărat. El m-a privit cu acea privire deosebită, cu care medicii îi privesc pe pacienții grav bolnavi, și mi-a spus că manifestarea sinceră a îndoielilor reprezintă un prim pas prin care se poate ajunge la credință. Îndoielile sunt acea încercare care trebuie trecută pentru a ajunge la o credință puternică și neclintită. Am avut nevoie de mai bine de patruzeci de ani ca să ajung aici. A venit o zi (tatăl meu nu mai era în viață), când am conștientizat că Dumnezeu există. Fiecare mister rezolvat al universului, fiecare descoperire pe care am făcut-o mă apropia de gândul că există un Plan Suprem misterios, o Lege mai presus de toate legile. În continuare, sunt considerat un materialist incurabil, deși în realitate demult nu mai sunt așa. Am ajuns la credință după o perioadă lungă de negare și credința mea este fermă, precum a prezis și tatăl meu”. [3]

Bibliografie

[1] Max Jammer, Einstein and Religion, Princeton University Press, 2002

[2] Robert Iliffe, Priest of Nature: The Religious Worlds of Isaac Newton, Oxford University Press, 2017

[3] Nikola Tesla – Jurnal. Eu pot explica multe, Iauza-press, 2017