Din punctul nostru de vedere, suntem mai civilizaţi în aceste zile ca niciodată. Avem tot ce ne trebuie, de la Coca-Cola și computer până la piscine și mașini de lux și chiar locuri și lucruri extraordinare. Într-adevăr s-a realizat ceva! Se crede că omul a pășit pe lună, iar cu ajutorul roboților spațiali se crede că s-a ajuns chiar pe Marte. Dar cum vede Dumnezeu progresul nostru? Imoralitatea, brutalitatea, depravarea și intrigile politice ale guvernelor lumii pot trece neobservate de ochiul omului, care este prea ocupat să vadă gloria lumii, dar nu pot trece neobservate și de ochii lui Dumnezeu. Noi vedem evoluția realizărilor noastre, dar Dumnezeu vede involuția caracterului nostru.

  Într-o societate atât de coruptă și lipsită de valoare, mai interesează oare pe cineva ceea ce contează cel mai mult? Ceea ce în opinia lui Dumnezeu reprezintă adevărata valoare a unui om și anume caracterul său? Tânărul Daniel a reușit să fie un exemplu pentru cei din jur, tocmai prin prisma faptului că într-o lume atât de coruptibilă, el s-a păstrat incoruptibil. Este absolut remarcabil că un caracter atât de nobil a prins rădăcini și s-a dezvoltat într-un mediu ca și acela. Curtea regală era pe jumtatate ruină și pe jumătate cocină. Era plină de senzualitate, ispite, egoism, idolatrie și o cruzime fără margini. Și totuși, în mijlocul acestei lumi a crescut o floare deosebită, pură și nepătată de prezența influenţelor din jur, numită caracter. Acesta a fost Daniel.

  Întrebarea legitimă care se ridică este: Cum a reușit Daniel să își creeze și să își păstreze un caracter atât de sacru și pur? Răspunsul este foarte simplu: PRIN RUGĂCIUNE! Daniel a înțeles atât de bine ce rol are rugăciunea în clădirea și șlefuirea caracterului său, încât a trăit o viață ordonată în rugăciune, și nu a făcut rabat de la ea nici în cele mai amenințătoare situații. „ Daniel…se ruga de trei ori pe zi…cum făcea și mai înainte” (Daniel 6:10). Acolo în părtășie cu Creatorul, era punctul lui de echilibru, turnul său de control, busola care îl ghida spre valorile lui Dumnezeu. Vedem că diavolul nu își schimbă tactica nici după mii de ani… El te lovește exact în locul unde ești cel mai puternic! El încearcă să facă o fisură exact în stâlpul de susținere al sufletului tău! De nimic nu se teme satana mai mult decât de oamenii rugăciunii. Oricât au verificat inamicii lui Daniel toate datele despre el, încercînd să găsească ceva care să îl descalifice, nu au găsit nimic. După multe frământări, unul din ei a venit cu o idee: „Nu vom găsi nici un cuvânt de plângere împotriva acestui Daniel, afară numai dacă am găsi ceva în Legea Dumnezeului lui” (Daniel 6:5).

  Nu vi se pare ciudat, cu toate că știm și realizăm cât de importantă, vitală și letală este rugăciunea în viața credinciosului, ne găsim întotdeauna altceva mai bun de făcut decât să stăm în părtășie cu Dumnezeu? În rugăciune realizezi greșelile, fisurile, lipsurile și deficitul din viața ta spirituală. Primești înțelepciune în luarea deciziilor, Duhul Sfânt te învață cum să acționezi în situații limită, viața îți este revitalizată, puterile ți se înnoiesc și primești din nou aripile vulturului. Şi cu toate acestea, rugăciunea este cel mai ignorat capitol din viața noastră de creștin.

  Oare până când îl vom pofti pe diavol să facă ce vrea cu principiile noastre? Când ne vom trezi cu adevărat și ne vom da seama că, orice amânare la rugăciune e defapt un plan pe care satan îl întinde, iar noi îl îmbrățișăm ca pe un bun? Pentru că atunci când ne adresăm lui Dumnezeu în rugăciune, diavolul știe că primim puteri împotriva lui, de aceea i se opune din răsputeri. Semnele căderii apar atunci când încetează rugăciunile din cămăruța tainică! Sufletul nu poate înainta fără conversația în taină cu Dumnezeu, și nimic altceva n-o poate înlocui!

  Suntem chemați să apelăm la rugăciune nu ca la formula salvatoare, ci să o cultivăm și să o îmbrățișăm ca pe singura salvare pe care o avem împotriva celui rău! Suntem chemați ca prin rugăciune să ne modelăm și să șlefuim caracterul nostru după principiile lui Dumnezeu!