Pledoarie pentru Duhul Sfant~~~ 3.Goliciunea.
Autor:
Florin Ianovici
|
Album:
fara album
|
Tematica:
Diverse
Resursa adaugata de resursecrestine in 19/07/2009
Resursa adaugata de resursecrestine in 19/07/2009
„Quod erat demonstrandum”! Aşa spuneau latinii. Ce era de demonstrat, s-a demonstrat. Interesant este că oamenii zilelor noastre ar folosi mai degrabă expresia:”S-a spus ce era de spus”! Pentru că vorbele au luat locul faptelor. Folosim o mulţime de vorbe în dorinţa de a umple golurile. Declaraţiile sunt atât de mari şi faptele atât de mici. Viaţa nu se armonizează cu vorbele noastre.
Există două vorbe care reprezintă astăzi pe mulţi:”iarăşi şi “măcar".
”Iarăşi au întristat pe Dumnezeu”. Lipsa de consecvenţă în relaţia cu Dumnezeu duce la următoarea concluzie: suntem tare goi! Duminică de duminică reedităm legenda meşterului Manole în varianta evanghelică:
- ce construim duminica, dărâmăm în cursul săptămânii. Ba, din nefericire, unii stau şi privesc cum alţii se străduiesc. Ei nu mai fac nimic de mult.
Apoi mulţi folosesc cuvântul “măcar”. Măcar o dată pe săptămănă să merg la biserică. Măcar la cină să vin şi eu. Măcar o poezie să spun şi eu. Măcar 5 minute să mă rog. Măcar o cântare...! Deşi atunci când ne rugăm nu folosim niciodată cuvântul măcar. Nu spunem: ”Doamne dă-mi măcar fundaţia de la casă". Ci ne rugăm pentru casă. Nu spunem la boală: "vindecă-mă doar de strănut". Ci spunem: ''vindecă-mă complet!"
Atât de goi deşi avem un Dumnezeu atăt de plin. Deşi avem posibilitatea plinătăţii prin Duhul Sfânt.
În plan personal Duhul Sfânt rodeşte în omul credincios.
Dgostea care nu ia pauză niciodată.
Bucuria care îl face pe Dumnezeu să fie dorit de cei din jurul tău.
Pacea care doar pe buze e un afront, dar în fapte este o laudă pentru El.
Îndelunga răbdare care este antidotul lumii acesteia grăbite, imature, nervoase.
Bunătate a care îl face pe credincios comestibil,pentru că trebuie să fie o pâine caldă.
Facerea de bine care îmbracă, spală, hrăneşte fără a face calcule omeneşti.
Credincioşia care ne redă demnitatea de a fi verticali.
Blândeţea care umblă cu leac după ea pentru rănile celorlaţi.
Înfrânarea poftelor care este ştiinţa umblării cu Dumnezeu.
Duhul Sfânt este de dorit nu ca să ne facă turbo creştini. El nu îţi dă plămâni ca să strigi mai tare decât ceilalţi. Duhul Sfânt nu înseamnă doar vorbire în limbi.
Ci mai degrabă o vorbire în fapte. Un limbaj al trăirilor pentru şi de dragul lui Dumnezeu. Un limbaj al caracterului.
Ca să nu mai fim goi. Ci plini de roade bune. Oameni de cursă lungă. Nu doar un sprint vrea Duhul Sfănt. Ci să facă din tine un alergător de fiecare zi. Un maratonist al Domnului.
Plin de roadă. Cu un caracater care să pună lumea pe gănduri. Care să îi facă să roşescă şi să întrebe:”unde e biserica la care mergi?"
Sursa: florinianovici.blogspot.com
Există două vorbe care reprezintă astăzi pe mulţi:”iarăşi şi “măcar".
”Iarăşi au întristat pe Dumnezeu”. Lipsa de consecvenţă în relaţia cu Dumnezeu duce la următoarea concluzie: suntem tare goi! Duminică de duminică reedităm legenda meşterului Manole în varianta evanghelică:
- ce construim duminica, dărâmăm în cursul săptămânii. Ba, din nefericire, unii stau şi privesc cum alţii se străduiesc. Ei nu mai fac nimic de mult.
Apoi mulţi folosesc cuvântul “măcar”. Măcar o dată pe săptămănă să merg la biserică. Măcar la cină să vin şi eu. Măcar o poezie să spun şi eu. Măcar 5 minute să mă rog. Măcar o cântare...! Deşi atunci când ne rugăm nu folosim niciodată cuvântul măcar. Nu spunem: ”Doamne dă-mi măcar fundaţia de la casă". Ci ne rugăm pentru casă. Nu spunem la boală: "vindecă-mă doar de strănut". Ci spunem: ''vindecă-mă complet!"
Atât de goi deşi avem un Dumnezeu atăt de plin. Deşi avem posibilitatea plinătăţii prin Duhul Sfânt.
În plan personal Duhul Sfânt rodeşte în omul credincios.
Dgostea care nu ia pauză niciodată.
Bucuria care îl face pe Dumnezeu să fie dorit de cei din jurul tău.
Pacea care doar pe buze e un afront, dar în fapte este o laudă pentru El.
Îndelunga răbdare care este antidotul lumii acesteia grăbite, imature, nervoase.
Bunătate a care îl face pe credincios comestibil,pentru că trebuie să fie o pâine caldă.
Facerea de bine care îmbracă, spală, hrăneşte fără a face calcule omeneşti.
Credincioşia care ne redă demnitatea de a fi verticali.
Blândeţea care umblă cu leac după ea pentru rănile celorlaţi.
Înfrânarea poftelor care este ştiinţa umblării cu Dumnezeu.
Duhul Sfânt este de dorit nu ca să ne facă turbo creştini. El nu îţi dă plămâni ca să strigi mai tare decât ceilalţi. Duhul Sfânt nu înseamnă doar vorbire în limbi.
Ci mai degrabă o vorbire în fapte. Un limbaj al trăirilor pentru şi de dragul lui Dumnezeu. Un limbaj al caracterului.
Ca să nu mai fim goi. Ci plini de roade bune. Oameni de cursă lungă. Nu doar un sprint vrea Duhul Sfănt. Ci să facă din tine un alergător de fiecare zi. Un maratonist al Domnului.
Plin de roadă. Cu un caracater care să pună lumea pe gănduri. Care să îi facă să roşescă şi să întrebe:”unde e biserica la care mergi?"
Sursa: florinianovici.blogspot.com
~~~Pledoarie pentru Duhul Sfant~~~ 3.Goliciunea.„Quod erat demonstrandum”! Aşa spuneau latinii. Ce era de demonstrat, s-a demonstrat. Interesant este că oamenii zilelor noastre ar folosi mai degrabă expresia:”S-a spus ce era de spus”! Pentru că vorbele au luat locul faptelor. Folosim o mulţime de vorbe în dorinţa de a umple golurile. Declaraţiile sunt atât de mari şi faptele atât de mici. Viaţa nu se armonizează cu vorbele noastre.
Statistici
- Vizualizări: 3443
- Export PDF: 7
- Comentarii: 4
Opțiuni
Din același album
Ieremia 29:11 Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi’, zice Domnul, ‘gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.
Fapte noastre sunt cartea noastra de vizita ca si crestini, cand faptele lipsesc, vorbele nu mai au absolut nici o relevanta pt o lume cufundata in criza profunda din toate punctele de vedere, dar mai ales criza spirituala, care dupa parerea mea sta la baza celorlalte (sociala, economica, financiara).
Solutia asa cum reiese din ceea ce spune Florin este o intoarcere inspre Faptele Apostolilor, fapte savarsite ca actiune a Duhului Sfant in viata celui credincios.
Mi-a placut enorm de mult afirmatia lui Florin ca: "vorbirea Duhului nu este doar o vorbire in limbi, ci mai degrava o voirbire in fapte"
Cred ca de asta are nevoie crestinismul nostru post modern, ce bine ar fi daca am traduce in practica mesajul unei cantari: "Lasati Duhul Sfant sa lucreze!"
Cred ca abia atunci vom fi iarasi inviorati, treziti la realitatea pe care se pare ca am pierdut-o.
Domane ajuta!!!
Cu adevart traim vremuri ciudate.Una predicam si alta traim...am socializat Evanghelia incat sa incapa in codul bunelor maniere si sa nu deranjam cumva pe cei de langa noi prin curatie si sfintenie ca sa nu iesim din sfera oamenilor "normali".Ca nu cumva sa se vada Isus in noi si oamenii sa dea slava lui Dumnezeu. Ma doare cand vad atata lipsa de Duh si de viata,si ma doare cand vad atatea vorbe frumoase care raman doar vorbe frumoase si viata noastra nu se aseamana cu a Lui Isus din Nazaret...As vrea ca oamenii sa se uite la tine si la mine si sa zica: Isus Hristos e viu! sa-L vada pe EL in mine.Dar pentru acest lucru va trebui sa suferim,(si tare mult ne place lucrul acesta) Parintele Galeriu spunea intr-un interviu: "Problema capitala nu este nici suferinta,nici chiar moartea ci a nu fi despartit de EL,de Isus Hristos"
Adevarat va spun ca Maria si-a ales partea cea buna care nu i se va lua.Insa lucrul acesta te va costa "Cine zice ca ramane in EL,TREBUIE sa traiasca si el cum a trait Isus" 1Ioan 2:6
De altfel,toti cei ce voiesc sa traiasca cu EVLAVIE in Hristos Isus,vor fi prigoniti" 2Timotei 3:12
Un ultim gand: Asa cum spunea si "Dani Corbut" Lasati Duhul Sfant sa lucreze...in caz contrar si tu vei fi un prigonitor. Isus Hristos e viu!
Ce frumos!
Suntem chemati la o umblare reala in societatea noastra cu Dumnezeul nostru . Viata noastra sa fie un ...walk show nu doar un -talk show-care parca nu mai surprinde pe nimeni.
Festus spunea despre apostolul Pavel ca e -nebun- apoi chiar el recunostea ca predicarea crucii pentru unii este tot o ..nebunie . Problema noastra este ca suntem prea ..normali pentru semenii nostri si nu ne mai diferim prea mult de lumea in care traim...
Stim ca trebuie sa fim -altfel- sau -pe invers- insa continuam sa ne gandim la relevanta si la unda de soc..
Vrem sa facem lucruri mari dar cu un minim ..de efort , fara jertfa ,fara renuntare ,fara lupta . Lasam DUHUL SFANT sa ia nu toata inima noastra ci tot locul ramas gol dupa ce noi ne-am instalat acolo pasiunile ,visele si dorintele noastre . Vorbeste mai putin si ..umbla mai mult cu Dumnezeu...Ofera mai mult si primeste mai putin...Lucreaza mai mult si renunta la ..fleacuri de doi bani ...Renunta astazi la o ..telenovela ..la un film ..la "Test de fidelitate " sau la " Te pui cu blondele " si umbla si tu ca Enoh..
Doamne ajuta!
Fiecare credincios se aseamana cu Dumnezeul sau.Cum este Dumnezeul tau? Atunci cand il cunosti si crezi cu adevarat in Dumnezeu,esti plin de dragoste,de bucurie,de pace,de indelunga rabdare,de bunatate,de facere de bine, de credinciosie,de blandete, de infranarea poftelor,pentruca acesta este Dumnezeu,acesta este Isus Hristos.Atunci te lasi sub calauza Lui si stai in prezenta Lui.Cu cat stam mai mult in prezenta Lui ne asemanam cu EL.Invatam de la EL;sa umblam ca EL,sa vorbim ca EL,sa iubim ca EL,sa ne rugam ca EL,sa rabdam ca EL,sa ne bucuram ca EL,sa ne jartfim ca EL. Azi,intr-o lume a crizelor,a nemultumirilor,a urii,a poftelor,noi crestinii,suntem intr-o lupta spirituala "pe viata si moarte" nu cu ""carnea si sangele"ci cu duhurile rautatii care sunt in locurile ceresti si care se razboiesc cu sufletele noastre{efes.6;12},precum si cu poftele firi noastre pamantesti{1ioan 2;16}.Dar in toate aceste lupte EL este cu noi.E langa noi.EL este biruinta noastra.EL ISUS HRISTOS!Sa ne intrebam mereu;ma aseaman eu cu DUMNEZEUL meu?