Amintiri cu sfinti - Richard Wurmbrand
Autor: Daniel Branzei  |  Album: fara album  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de resursecrestine in 22/03/2009
    12345678910 10/10 X
Media 10 din 2 voturi

Pe coasta de vest a Pacificului, apusurile de soare au un caracter maiestuos, impresionant. Când soarele este însă însângerat, apusul capătă dintr-o dată culoarea durerii.

Duminica 24 Septembrie 2000. Am cerut Bisericii să terminăm adunarea generală anuală mai repede ca să pot fugi la spital. Nenea Richard a fost dus ieri la urgență. Are o hemoragie internă de unde i-au drenat deja o jumatate de litru de sânge. Biserica a fost înțelegătoare și totul s-a terminat în timp record.

Când ne-am apropiat de ascensorul care trebuia să ne ducă la etajul șase al spitalului Memorial din Long Beach, am dat nas in nas cu Tony, unul din “îngerii” care au îngrijit familia Wurmbrand în ultimii ani. Ne-a spus: “S-ar putea să scape iar. Dacă totul merge cum au spus doctorii, s-ar putea să-l avem acasă pe marți. Duceți-vă să-l vedeți, dar să știți că doarme. I-au dat ceva morfină. Nu-l treziți, că nu va fi bine pentru nimeni.”

Am rămas să stau puțin de vorbă cu el și să-i dau niște poze de la înmormântarea sorei Sabina. Soția, fetele mele și încă o tânără venită să-l vadă pe “fratele Richard” au plecat înainte.

Când am ajuns și eu la etajul șase, camera 641, le-am gasit așezate “cunună” în jurul patului. Daniela îl ținea pe nenea Richard de mână, iar dânsul le sorbea pe toate patru din ochi.

“Am cântat deja două cântări împreună”, mi-a spus bucuroasă soția mea. M-am aplecat să-l sărut pe frunte, dar dânsul mi-a tras mâna spre gură să mi-o sărute. Gest “tradițional” al celor ce văd în preot pe trimisul și reprezentantul Domnului.

“Vă doare ceva?”, l-am întrebat.

Cu iuțimea de spirit și cu ascuțimea gândirii atât de binecunoscute mi-a răspuns sărind peste câteva schimburi de dialog, ca un șahist care știe mutările pe dinafară: “Pentru că trăiesc.”

“Unde e viață e durere”, i-am dus eu gândul atât de greu de exprimat în cuvinte până la capăt. Mi-a zâmbit, multumit că intuisem singur restul conversației.

Era linistit. Mult mai liniștit decât îl găsisem ultima dată când îl vizitasem. Atunci suferea crunt și nu voia să se lase mângâiat. Aflase de câteva zile despre moartea Sorei Sabina și era foarte agitat.

“Vă doare ceva?”, l-am intrebat.

“Mă doare foarte tare.”

“Ce vă doare?”

“Toate. Vreau să plec la Domnul.

Am vrut să-i cântăm ceva, să încercăm să-l facem să uite, dar n-a fost cu putință.

“Lăsați-mă. Vreau să plec la Sabina. Plecați.”

A fost o rupere bruscă, violentă, fără despărțirea duioasa obisnuita. Moartea lui tanti Bintea i-a frânt dorința de a mai trăi printre noi. Îl cuprinsese un neastâmpăr pus pe ducă. Am plecat de la dânsul puțin speriați. Nu ne mai respinsese niciodată în felul acesta.

Trecuse de atunci doar ceva mai mult de o săptămână. Acum era la spital, iar tăcerile lui erau mai grăitoare ca o mie de vorbe. Se pregătea iarăși pentru marea trecere dincolo. Îl chemau atele unei iubiri plecate in lumea cealalta.

La despărțire, i-am cerut voie să se lase sărutat pe frunte de fetele venite să-l vadă. A îngăduit cu înțelegere. L-am privit apoi îndelung și i-am spus:

“Sunteti tare frumos. Aveti fața plină de lumină.”

Nu mi-a răspuns. M-a lăsat doar să-l privesc în continuare, fixandu-și și el privirea în ochii mei și încercând să-și stâmpere arșița suferinței în izvorul lacrimilor mele.

Vă doare ceva?”

“Pentru că trăiesc …"

“Unde e viață e durere”. Înțelesesem bine.

Pe coasta de vest a Pacificului, apusurile de soare au un caracter maiestuos, impresionant. Când soarele este însă însângerat, apusul capătă dintr-o dată culoarea durerii.

Știm însă că lumina care moare pe partea noastră merge să răsară in altă parte, biruitoare.

~~~Amintiri cu sfinti - Richard Wurmbrandt~~~Pe coasta de vest a Pacificului, apusurile de soare au un caracter maiestuos, impresionant. Cand soarele este insa insangerat, apusul capata dintr-o data culoarea durerii. Duminica 24 Septembrie 2000. Am cerut Bisericii sa terminam adunarea generala anuala mai repede ca sa pot fugi la spital.
Un erou
Pace!Multumim Domnului ca printre noi au existat si mai exista inca adevarati Copii Ai Lui Dumnezeu.Chiar aseara(22.03.2009) in biserica din care fac parte,a fost proiectat documentarul care prezenta" Viata lui Richard si Sabina Wurmbrandt".Dumnezeu nu isi lasa copii SAI niciodata. Dumnezeu ne-a lasat o incurajare,de 366 de ori in BIBLIE "NU TE TEME",deci chiar si pentru ziua aceea din anul bisect.Si atunci de sa ma tem ?Eu cred in promisiunile Dumnezeului meu si stiu ca daca ne incredem in Dumnezeu pe deplin,orice ar veni asupra noastra ,nu ne poate lua ceea ce avem in inima pentru Hristos.Dumnezeu sa ne ajute ca in vremurile care vor veni nimic sa nu ne sperie ,pentru ca avem un Dumnezeu Viu,ieri ,azi si in veci
Adăugat în 23/03/2009
Fratele Richard Wurmbrand a fost un sfant spalat in sangele lui Hristos de la care avem multe de invatat dar sa nu ne apucam sa facem din el un idol... El nu ar fi de acord cu asa ceva.
Adăugat în 24/03/2009
Preaiubitul frate Wurmbrand...
Scriptura este cea care ne învaţă să privim la înaintaşii noştri şi la felul în care şi-au sfârşit alergarea. Nu facem altceva, frate Paul Timoce, staţi liniştit, nu idolatrizăm pe nimeni, dar să dăm TITANULUI ce-i al TITANULUI... căci ale DOMNULUI sunt toate.
Personal am fost, sunt şi voi fi zidit spiritual având în minte pilda de credinţă a fratelui Richard. În definitiv, unii ca el sunt cei care au adus multă roadă pentru Împărăţia lui Dumnezeu şi astfel a fost proslăvit EL.
Doamne, fi slăvit pentru fratele Richard Wurmbrand!
Mulţumesc şi fratelui Daniel pentu asemenea destăinuiri care ne umplu inima de bucurie şi nu de puţine ori de dorinţă sfântă după Cel Veşnic şi locul în care este împreună cu ai Săi.
Adăugat în 24/03/2009
personalitate unica
Richard Wurmbrand, ca nimeni altul, si-a iubit dusmanii. El a avut discernamant: a urat comunismul, dar a iubit pe comunisti.Toate predicile sale sunt un exemplu in aceasta privinta. La el nu s-a vazut ura, dusmanie, rautate, ranchiuna, rasbunare.... Pentru cei mai mari dusmani ai sai a avut numai iubire si ne-a intrecut pe toti in castigarea de suflete.
Mai stiti pe cineva asa?
Mai mult, Pastorul Richard Wurmbrand, a fost un pastor luteran, dar pentru el nu existau bariere denominationale, el respecta crezul oricui si accepta orice invitatie, in orice biserica evanghelica, nu am auzit niciodata ceva spus rau la adresa vreunui cult.
Mai stiti pe cineva asa?
Mai mult, in urma unui concurs, initiat de televiziunea nationala intitulat Mari romani, pastorul Richard Wurmbrand, spre uimirea tuturor a ocupat un loc fruntas.
Mai stiti pe cineva asa?
Noi crestinii nu putem pica in capcana de a idolatriza pe cineva, si daca aici se vor aduna mai multe pareri bune, este vorba doar de recunostinta, si atat.

Adăugat în 25/03/2009
ειδωλο(idolo)-in lb greaca inseamna imaginea oglindita intr-o suprafata(oglinda, geam sau in alte organe optice ca: microscop,telescop,lentile, etc).In prezent folosirea cuvantului"idolo"in limba greaca este foarte des intalnita atunci cand se refera cineva la imaginea lui in oglinda sau cand vrea sa faca referire la oamenii-exemplu demn de urmat,persoane care devin obiectul admiratiei. Sigur, in decursul timpului aceasta notiune s-a confundat cu "idololatria"(idolatria)si substantivul comun a obtinut nuante complet negative,odata ce "idolo" a devenit denumirea pentru orice dumnezeu strain.Dar revenind la notiunea stricta de "idolo"ca insemnand imaginea noastra in oglinda,nu este corect ca noi sa vedem in imaginea din oglinda noastra pe Hristos?Si cum se concretizeaza persoana Domnului Isus Hristos in aceasta lume?Nu suntem noi asemenea Lui?Vad eu cand ma uit in oglinda mea pe Hristos?Cand ma uit in oglinda mea as vrea sa vad acea putere care l-a ajutat pe fratele Wurmbrandt ani de-a randul sa dea dovada de un adevarat copil al Lui Dumnezeu,slujindu-L in conditii pe care noi nici nu ni le putem imagina.Imaginea mea(idolul) se va confunda astfel cu imaginea Lui Hristos si totodata cu imaginea fratelui Wurmbrandt si a fiecarui sfant.
Adăugat în 25/03/2009
din tinerete, mai nou din copilarie invatam sa ne ingrijoram pt ziua de maine sa muncim sa ne realizam in viata asta. sa ajungem un director, un sef ceva acolo sus p crestele profesionalismului. si pt asta ne consumam toata energia. si biblia o citim cu gandul la cum sa facem afacerea aia... ne rugam cu foc Domnului doar doar o sa ingaduie marirea salariului... ei fratilor el(richard) nu a avut ''norocul'' asta, ce pacat atunci, pt ce a trait? ma intreb. el nu a trait. el a suferit. el nu a avut timp. acolo zilele se masurau dupa vizita gardianului. s putea sa ai si zile bune cand scapai fara rani deschise, doar cu vanatai. nea Richard a meritat? l-as intreba cu lacrimi d crocodil. d c ne traim libertatea SFIDANDU-L p Dumnezeu cu ifosele noastre, cu aspiratiile noastre, cu povara noastra ''ATAT DE GREA''. nici nu stiu cum sa-mi mai cer iertare a n-a oara Domnului... acum imi vine in minte o ultima strofa dintr-o poezie a lui Traian Dorz: Te iubesc, dar simt ca nu-s nicicand/ A mele maini in stare/ Sa se ridice atat de sus/ Ca sa-ti ajunga la picioare.
Adăugat în 27/03/2009
"Sa dam Titanului ce-i al Titanului" ---> Fratele Richard Wurmbrand era clar in mesajele sale ca el e mantuit numai si numai prin har si ca nu i se cuvine nimic. Dumnezeu a lucrat prin acest om al Sau... Toata gloria pentru Hristos fratii mei...
Adăugat în 28/03/2009
un inger pazea alt inger
Richard Wurmbrand,daca ingerii ar purta,pe pamant,un nume,atunci acesta era unul.
Dar in mod cert acest numera l-a purtat un vas de mare cinste al Domnului.
Din predicile dumnealui am invatat sa-mi fie rusine,in primul rand,apoi frica de Domnul.
Slava si glorie Tie ,Doamne,pt.lucrarea minunata pe care o faci prin oamenii tai!!! Amin!!!
Adăugat în 29/03/2009
Statistici
  • Vizualizări: 4728
  • Export PDF: 1
  • Favorită: 1
  • Comentarii: 8
Opțiuni