Ajutorul orfanilor
Autor: Samanta Buna  |  Album: fara album  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de lilyloredana in 09/09/2012
    12345678910 10/10 X
Media 10 din 2 voturi

 

Dar Tu vezi; căci Tu priveşti necazul şi suferinţa, ca să iei în mână pricina lor. În nădejdea Ta se lasă cel nenorocit şi Tu vii în ajutorul orfanului.
Psalmul 10.14

Un medic tocmai voia să apuce pe cărarea ce ducea spre casă, când din marginea satului o luminiţă parcă îl privea rugător. Acolo locuia o văduvă tânără, căreia îi promisese o vizită. Era cam obosit de atâta alergare pe la casele bolnavilor, dar totuşi se gândi că mâine poate fi prea târziu. Peste câteva clipe, medicul intră în camera slab luminată. În cameră, pe pat, era o femeie, al cărei sfârşit se vedea că este aproape. La capătul patului stătea o vecină în vârstă, care încerca să o ajute. Într-un colţ al camerei sărăcăcioase era un pătuc de copii. În el dormea, învelit în pături vechi, băieţelul de trei luni al văduvei. Medicul se apropie de patul bolnavei şi-i luă mâna slabă şi fierbinte.

– Oh, domnule doctor, spuse ea cu greu, mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu că aţi mai venit o dată! Pentru mine nu mai puteţi face nimic; eu plec în curând. Dar ce va fi cu copilul meu? Trebuie să-l las singur pe lume.

– Dumnezeul nostru este un Tată al orfanilor, răspunse medicul emoţionat. El nu-l va părăsi pe copil. Vreau să fac tot ce-mi stă în putinţă pentru a fi îngrijit.

– Dumnezeu să vă răsplătească, domnule doctor.

Medicul mai dădu câteva sfaturi femeii în vârstă, apoi părăsi camera văduvei. Înainta încet spre casă şi gânditor. O întrebare apăsa pe inima sa: Ce se va întâmpla cu băieţelul? Ajuns acasă, toţi ascultară cu atenţie cele spuse de tatăl. În ochii mamei se aflau lacrimi. În ea se trezi un gând pe care îl aduse în linişte, în rugăciune înaintea lui Dumnezeu. Copilul cel mare întrerupse liniştea şi întrebă dacă băieţelul nu poate fi adus la ei acasă. Soţul îşi privi soţia. Gândeau şi ei acelaşi lucru. Apoi soţia zise:

– Vreau să iau grija de pe inima sărmanei mame chiar acum. Cu toate greutăţile noastre, sub acoperişul casei noastre mai are loc un copil.

Bolnava tocmai se trezise dintr-o aţipeală scurtă, când uşa se deschise şi spre mirarea ei intrară medicul cu soţia lui. Muribunda află că băieţelul va găsi un loc în familia medicului. Peste faţa palidă a muribundei se răspândi o lumină strălucitoare şi zise: „Dumnezeu a făcut totul bine. El să vă răsplătească pentru ce aţi făcut. Lăsaţi-mă să-l mai privesc o dată în lumea aceasta!“ Câteva ore mai târziu, femeia adormi în pace, căci Tatăl orfanilor Se îngrijise de copilul ei. Nu îl va mai vedea în lumea aceasta, dar Dumnezeu a găsit o cale, ca să îl vadă în locul pregătit de El, acolo unde nu mai există durere şi despărţire.

Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 839
Opțiuni