„Și bărbații lui Israel și Iuda au dat chiote și au pornit în urmărirea filistenilor până în vale și până la porțile Ecronului. Filistenii, răniți de moarte, au căzut pe drumul care duce la Șaaraim, până la Gat și până la Ecron. Și copiii lui Israel s-au întors de la urmărirea filistenilor și le-au jefuit tabăra. “ ⎯ 1 Samuel 17:52,53

Știți ce înțeleg eu din acest verset? Că toți au știut să fie viteji după ce Goliat a fost învins. Toți au știut să aibă curaj atunci când nu mai existau amenințări, pericole și totul mergea bine.

Vitejii lui Israel au stat ascunși cât timp Goliat era în viață. Au rămas la locul lor timp de patruzeci de zile, în timp ce vrăjmașul se înfățișa înaintea lor și arunca ocări asupra oștirii lui Israel. Însă, după ce Goliat a fost învins de David, au ieșit în urmărirea filistenilor.

Dintre toți acei viteji, în afară de David, niciunul nu a avut curajul să lupte împotriva lui Goliat, dar toți au fost gata să lupte atunci când lupta era în avantajul lor... Și în zilele noastre întâlnim foarte mulți „viteji“  care știu să lupte atunci când totul merge bine, însă foarte puțini sunt cei care știu să lupte și atunci când „Goliat“  este încă în viață și continuă să amenințe.

Până la urmă, fie că vrem să recunoaștem sau nu, David a rămas în istorie ca un viteaz curajos, și nu ceilalți care au luptat doar după ce Goliat fusese învins…

Nu am găsit în Biblie numele celor care i-au urmărit pe filisteni după ce Goliat a fost învins, însă despre David a rămas o frumoasă mărturie...

Fii printre cei puțini care au curajul să lupte chiar și atunci când vrăjmașul înspăimântă un întreg popor! Biruința este a Domnului și nu depinde nici de numărul oamenilor, nici de mulțimea resurselor!