Slujba fiilor lui Chehat era aceea de a deplasa lucrurile sfinte. Ei nu aveau acces la altar, la jertfe sau la cortul întâlnirii, ci trebuiau doar să transporte lucrurile sfinte fără să se atingă de ele. Poate că, în ochii unora dintre noi, slujba fiilor lui Chehat pare banală, dar doar prin ei era posibilă mutarea cortului. Nimeni nu putea lua inițiativa pentru mutarea cortului, decât fiii lui Chehat, care dețineau această slujbă.

Ceea ce vreau să înțelegem de aici este că nu trebuie să îți subestimezi slujba. Fie că slujești în public sau în ascuns, slujba ta are valoare. Unii s-au obișnuit doar cu slujba în public, crezând că cea făcută în ascuns sau în privat nu are valoare. Adevărul este că Dumnezeu răsplătește orice slujbă, atâta timp cât ea este făcută cu o inimă bună și curată.

Sunt oameni care au început să nu se mai bucure de slujba lor și au căutat altceva, dar vreau să vă spun că, în ziua judecății, nu vom fi întrebați dacă am făcut ce a fost pe placul nostru, ci dacă am făcut ce a trebuit.

Fiii lui Chehat puteau să refuze această slujbă și să aibă pretenții la altar sau la locul preasfânt. Însă acești oameni au înțeles un lucru pe care astăzi puțini îl mai înțeleg, și anume faptul că ascultarea de Dumnezeu valorează mai mult decât orice altă slujbă vizibilă. Ei au înțeles că acolo unde te pune Dumnezeu are mai mult impact decât acolo unde vrei tu să slujești.

Orice facem pentru Hristos are valoare, chiar și atunci când credem că este în zadar. Orice rugăciune, orice faptă bună sau zi de post este o întăritură pentru lucrarea Domnului. Aș vrea ca astăzi să învățăm de la chehatiți: ei au ascultat de Dumnezeu și au rămas în locul în care El i-a așezat. Nu și-au subestimat slujba, ci au împlinit poruncile lui Dumnezeu cu gândul că orice lucrare are aceeași valoare, atâta timp cât este pentru slava și onoarea Lui.