„Voi, care sunteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi…” (Galateni 6:1)

     Uneori, când cădem, ne putem ridica singuri; alteori avem nevoie de cineva care să ne ridice… dar, din nefericire, nu toți creștinii sunt dispuși să ajute. Unii au impresia că prin faptul că arată bunătate față de cineva, păcatul lor este trecut cu vederea. Însă apostolul Pavel a desființat acest argument când a scris: „Fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos.” (Efeseni 4:32). De ce trebuie să-i ridicăm pe alții? 1) Pentru că Dumnezeu ne spune s-o facem! „Chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greșeală, voi, care sunteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi cu duhul blândeţei. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu.” (Galateni 6:1). Mândria este cea care ne face să îndreptăm un deget acuzator, în loc să întindem o mână de ajutor, celor căzuți. Ne face să credem că suntem mai buni decât ceilalți; că nu e cu putință ca și noi să cădem la fel ca ei. Ai fi surprins să vezi ce ai face în anumite circumstanțe! Apostolul Pavel scrie: „Astfel, dar, cine crede că stă în picioare, să ia seama să nu cadă.” (1 Corinteni 10:12). 2) Pentru că Domnul Isus este exemplul nostru! Isus nu a avut timp pentru fariseii care își ascundeau păcatele în spatele unei măști religioase. Dar El nu a condamnat niciodată pe cineva care a fost prins în păcat, în ispită și eșec. În clipa în care s-au întors la El, El i-a ridicat bucuros. Cineva a spus că biserica este singura armată care își împușcă răniții. Oamenii ne privesc ca să vadă dacă harul pe care-l predicăm este la fel cu cel pe care-l arătăm unii față de alții. Să nu-i dezamăgim!