Fapte 16.25-34 Pe la miezul nopţii Pavel şi Sila se rugau şi cântau cântări de laudă lui Dumnezeu, iar cei închişi îi ascultau. Deodată, s-a făcut un mare cutremur de pământ, aşa că s-au clătinat temeliile temniţei. Îndată, s-au deschis toate uşile şi s-au dezlegat legăturile fiecăruia. Temnicerul s-a deşteptat; şi când a văzut uşile temniţei deschise, a scos sabia şi era să se omoare, căci credea că cei închişi au fugit. Dar Pavel a strigat cu glas tare: „Să nu-ţi faci niciun rău, căci toţi suntem aici.” Atunci temnicerul a cerut o lumină, a sărit înăuntru şi, tremurând de frică, s-a aruncat la picioarele lui Pavel şi ale lui Sila; i-a scos afară şi le-a zis: „Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?” Pavel şi Sila i-au răspuns: „Crede în Domnul Isus şi vei fi mântuit tu şi casa ta.” Şi i-au vestit Cuvântul Domnului, atât lui cât şi tuturor celor din casa lui. Temnicerul i-a luat cu el, chiar în ceasul acela din noapte, le-a spălat rănile şi a fost botezat îndată, el şi toţi ai lui. După ce i-a dus în casă, le-a pus masa şi s-a bucurat cu toată casa lui că a crezut în Dumnezeu.

Întotdeauna după un succes în lucrare, Diavolul pregăteşte o lovitură pentru a-i contracara şi descuraja pe slujitorul lui Dumnezeu. Aşa s-a întâmplat pe străzile oraşului Filipi, cu Pavel şi cu Sila, după ce au eliberat pe o tânără de un duh de ghicire al lui Pitom. Ea striga în urma lor şi spunea că sunt slujitorii Celui Preaînalt, iar Pavel n-a avut nevoie de o astfel de reclamă: i-a poruncit acelui duh să iasă imediat afară din persoana respectivă. Lucrurile s-au întâmplat întocmai, dar au sărit ca arşi stăpânii acelei roabe care şi-au pierdut câştigurile de pe urma ei. Apostolii au fost bătuţi şi aruncaţi în temniţă. Ei nu s-au lăsat biruiţi de amărăciune sau cârtire, ci dimpotrivă, se rugau şi cântau cântări de laudă lui Dumnezeu la miezul nopţii. Tot atunci a avut loc şi un cutremur care a deschis porţile închisorii şi apostolii au fost eliberaţi de temnicer. Cineva spunea că Dumnezeu a bătut din picior ca semn că i-a plăcut cântarea lui Pavel şi Sila şi astfel s-a produs cutremurul de pământ. Temnicerul s-a convertit la credinţa în Hristos şi i-a luat la el acasă pe slujitorii Domnului ca să le spele rănile şi să le ofere o masă. Toţi cei din casa temnicerului au crezut şi au fost botezaţi în apă. Vedem cât de minunat a lucrat Dumnezeu, în dreptul lui Pavel şi al lui Sila, care au răbdat suferinţa, s-au rugat şi I-au cântat Domnului laude. Acestea au atras atenţia lui Dumnezeu şi celor aflaţi în temniţă. Astfel s-a cutremurat nu numai pământul, ci şi inima temnicerului, cu toată casa lui, care s-a predat Domnului Isus Hristos în acea noapte de care şi-a amintit mereu când îşi expunea mărturia personală prietenilor săi.