2 Sam. 21.1-2 Pe vremea lui David, a fost o foamete care a durat trei ani. David a întrebat pe Domnul şi Domnul a zis: „Din pricina lui Saul şi a casei lui sângeroare, pentru că a ucis pe gabaoniţi, este foametea aceasta.” Împăratul a chemat pe gabaoniţi să le vorbească. – Gabaoniţii nu erau dintre copiii lui Israel, ci erau o rămăşiţă a amoriţilor; copiii lui Israel se legaseră faţă de ei cu un jurământ, şi totuşi Saul voise să-i ucidă, în râvna lui pentru casa lui Israel şi Iuda.

Dumnezeu este drept şi consecvent cu poporul Său şi nu uită jurămintele acestuia făcute faţă de alte popoare, aşa cum a fost cazul gabaoniţilor din timpul lui Iosua. Regele Saul însă a încălcat jurământul acesta şi a adus pedeapsa asupra întregii ţări prin foametea de trei ani care a avut loc mai târziu în timpul lui David. Saul a săvârşit un păcat atunci când nu i-a omorât pe toţi amaleciţii, precum îi ceruse Dumnezeu prin Samuel. Acum printr-o râvnă exagerată, dar fără înţelepciune, el îi omoară pe gabaoniţi când, de fapt, nu trebuia să se atingă de ei. Vedem, deci, că poporul suferă în solidaritate cu conducătorul său. Foametea a venit peste toţi israeliţii chiar dacă între timp regele Saul murise în luptă cu filistenii. David a înţeles bine acest lucru şi s-a îndreptat către Dumnezeu în rugăciune ca El să-l ajute să înţeleagă nenorocirile prezentului, şi mai ales să acţioneze pentru stoparea şi limitarea acestora. Iată de ce naţiunile lumii, în frunte cu Israel, au nevoie şi astăzi de conducători înţelepţi, aşa cum a fost David, care să stea în spărtură înaintea lui Dumnezeu pentru naţiunile pe care le reprezintă. Dumnezeu să ne ajute în alegerile noastre să ţinem cont de acest principiu fundamental al unei democraţii sănătoase şi autentice.