„...mi-a fost frică pentru că eram gol și m-am ascuns”.
Autor: Lorena Timișag  |  Album: Devoțional  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de lorena97 in 23/09/2017
    12345678910 10/10 X
Media 10 din 2 voturi
Referințe

       Duhul lui Dumnezeu se mișca pe deasupra apelor. (Gen. 1/2b)

Era în căutarea unui loc de poposire. În momentul în care a fost creeat omul după chipul și asemănarea lui Dumnezeu - cu siguranță că el s-a umplut de prezența Duhului Sfânt. Nu știm câtă vreme s-a bucurat de această părtășie, dar știm că în ziua în care a păcătuit, Adam a spus:

„... mi-a fost frică pentru că eram gol și m-am ascuns... ”

Dovada faptului că omul conștientizează starea în care se găsește.

După ce diavolul îl „golește” pe om de tot ce-i divin, duhurile întunericului sunt gata să dea năvală în inima omului. În acest mod inima va deveni din nou plină...

Fiecare creștin are datoria morală să fie atent la „golurile” din inima lui.

Unul din membrii Bisericii primare a căzut „victimă” propriei sale neatenții, iar Petru l-a găsit responsabil și l-a întrebat: „Pentru ce ți-a umplut Satana inima”? (Fapte 5/3a) Cu alte cuvinte: De ce i-ai permis să-și aducă „bagajele” în inima ta?

Inima omului este un „teritoriu” disputat atât de „lumină” cât și de duhurile întunericului. Intervine voința omului care este decisivă. Dumnezeu lasă la alegerea fiecăruia. El doar cere:

„Fiule, dă-Mi inima ta... ” (Prov. 23/26)

Nu tot așa procedează și diavolul. În 1Petru 5/8 citim un cuvânt de avertizare:

„Fiți treji și vegheați, pentru că protrivnicul vostru diavolul dă târcoale ca un leu care răcnește... ”

El caută o „breșă”, o „fisură” să intre în mod abuziv dacă nu este respins...

Cain a fost atenționat: „Păcatul pândește la ușă, dar tu să-l stăpânești”. Odată intrat, păcatul domnește (stăpânește) inima omului. (conf. Rom. 6/12,13)

Așa că Pavel a fost determinat să scrie:

„Și dacă fac ce nu vreau să fac, nu mai sunt eu, ci păcatul care locuiește în mine” (Rom. 7/20)

Însă la dorința omului de a scăpa de această „ocupație străină” Dumnezeu î-L trimite pe Duhul Sfânt să „elibereze casa”. Dar numai dacă cineva cere ajutor.

Însuși Domnul Isus a spus: „Tatăl vostru va da Duhul Sfânt celor ce-L cer.”

Este absolut necesar să specificăm că Duhul Sfânt n-a fost dat creștinilor ca ei să vorbească în alte limbi, ci pentru a fi eliberați de sub stăpânirea întunericului. (conf. Luca 11/22)

În Matei 10/1 citim: „Isus a chemat pe cei 12 ucenici ai Săi și le-a dat putere să scoată afară duhurile necurate... ” - aceasta fiind prioritatea nr. 1

 Duhul Sfânt vine însoțit de „sabie” care este Cuvântul lui Dumnezeu. (Efes. 6/17)

Însă nu este suficient ca Duhul Sfânt să „elibereze casa” de duhurile necurate, este absolut necesar să i se ceară să o „renoveze” (înnoiască), apoi să existe dorința ca El să rămână și să locuiască în ea.

Pavel scrie: „Voi sunteți duhovnicești, dacă Duhul lui Dumnnezeu locuiește în adevăr în voi”. (Rom. 8/9a).

În caz contrar există pericolul ca duhul cel rău să se întoarcă însoțit de alte duhuri mai rele decât el și starea omului să ajungă mai rea decât cea dintâi... (Luca 11/26)

În Romani 1/28citim: „Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu... au ajuns plini de orce nelegiuire... ”

Atunci când inima noastră este plină de „roada neprihanirii”, (Fillip. 1/11)- v-a fi cea mai bună dovadă că ea este dăruită Domnului...

 Ajuns în Biserica din Samaria, Petru constată că deși a crezut, s-a botezat în apă, frecventa Biserica, cânta, se ruga, poate chiar predica, „fratele” Simon era plin de fiere amară și în lanțurile fărădelegii...

E un motiv în plus să ne cercetăm fiecare din noi în vederea unei evaluări corecte...

Una din avertizările venite din partea lui Dumnezeu pentru Biserica din Laodicea spune în felul următor: „Pentru că zici: m-am îmbogățit și nu duc lipsă de nimic și nu știi că ești nenorocit sărac, orb și gol... ”

Nu încerca să acoperi goliciunea cu „frunze”. Dumnezeu te îndeamnă:

„ Te sfătuiesc să cumperi de la Mine... haine albe ca să te îmbraci cu ele ca să nu ți se vadă rușinea goliciunii tale... ”

Fă aceasta chiar astăzi...

Un duh gol este ca un stomac gol, SE CERE UMPLUT CU CEVA. De aceia toţi oameni care se simt sătui au şi stomacul şi duhul plin.

Cei ce merg pe calea pierzări au duhul plin DE ORCE FEL DE NELEGIUIRE (rom1:29). La convertire duhul omului ajunge gol ca duhul vameşului. Un om cu duhul gol este cel mai nenorocit om de pe pământ, el strigă către Dumnezeu pentru salvare( umplere). AI MILĂ DE MINE PĂCĂTOSUL: aceasta nu este o formulă magică prin care obţinem iertarea de la Dumnezeu ci este expresia stării nenorocite în care se găseşte un păcătos în prezenţa lui Dumnezeu. În urma acestei cereri Dumnezeu umple duhul omului cu Duhul lui cel sfânt. În aceste momente omul ajunge să guste cât de bun este Domnul. Acum poate face diferenţa între fericirea celor răi , (fericire care le este dată de plinătatea păcatului)şi fericirea celor buni( fericire care este dată de plinătatea lui Dumnezeu)

Eu înainte de convertire m-am bucurat din plin de tot ce mi-a oferit păcatul, şi am gustat fericirea pe pământ. După convertire am avut momente în care i-am zis lui Dumnezeu: ,,Doamne dacă-mi mai dai un gram de fericire o să explodez de fericire,, Atunci am înţeles că trupul acesta nu este înstare să suporte toată fericirea pe care poate şi vrea să ne-o dea Dumnezeu. Pavel când vorbeşte despre aceste lucruri spune că la mintea omului nu sau suit asemenea imaginaţi care să se poată compara cu lucrurile minunate pe care le-a pregătit pentru noi cei care ne-am golit duhul de păcat şi l-am umplut de Dumnezeu .

Vrei să ştii cu ce te-ai OBIŞNUIT să te umplii în viaţă? Cu ce faci când nu ai ce face. Pe mine dacă mă laşi să fac ce vreau, eu 24 din 24 de ore fac ce fac acuma: cuget la Cuvântul Domnului.
Adăugat în 23/09/2017 de pascaioan
Statistici
  • Vizualizări: 1242
  • Export PDF: 2
  • Comentarii: 1
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni