Interfața site-ului a fost îmbunătățită și mai sus vedeți săgeți care indică unde se află acum fiecare element principal de navigare și căutare.

Jertfa lui Abel mai bună decât jertfa lui Cain. De ce?
Autor: Lorena Timișag  |  Album: Devoțional  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de lorena97 in 23/07/2017
    12345678910 10/10 X
Media 10 din 2 voturi

      Cei doi oameni din grădina Edenului au călcat porunca lui Dumnezeu.

 Consecințele nu au întârziat să apară:

 „Ți-am auzit glasul în grădină, și mi-a fost frică, pentru că eram gol, și m-am ascuns...”

Era clar că slava lui Dumnezeu îi părăsise, deoarece slava nu poate locui împreună cu păcatul. Lumina nu poate locui cu întunericul.

 Adam și Eva au încercat să-și acopere „goliciunea” făcându-și șorțuri din frunze, dar Dumnezeu a dorit să-i îmbrace cu „haine din piele”. Dar de unde ar fi putut să le ia?

A chemat un animal din grădină și l-a junghiat sub privirile celor doi vinovați... Ce anume o fi simțit cei doi oameni când au văzut că sângele se scurge din trupul animalului? 

Odată cu sângele s-a scurs și viața - pentru că sânge înseamnă „viață”

A fost prima jertfă adusă sub soare. Prima din milioanele de jertfe care trebuia să facă ispășirea păcatelor. În conștiința omului a rămas imprimat „gândul” că pentru păcat este nevoie de vărsare de sânge (jertfă). În acelaș mod au continuat  Adam și Eva.

Generațiile următoare trebuia să știe cum se aduce o jertfă pentru a fi acceptată de Dumnezeu.

În caz contrar, jertfele cu cusur erau respinse.

Cain și Abel au hotărât să aducă și ei  o jertfă Domnului. Dumnezeu a privit cu plăcere la jertfa lui Abel dar nu și spre jertfa lui Cain...

De unde o fi știut Cain că Dumnezeu n-a privit cu plăcere la jertfa lui? Simplu:

Dumnezeu răspundea cu foc pentru mistuirea jertfei. (Gen.15/17; 1Împ.18/38)

Dar care să fi fost cauza respingerii jertfei?

Cei mai mulți spun că din pricina faptelor lui rele? Dar a lui Abel erau bune?

Și dacă erau bune... care ar mai fi fost rostul jertfei? - deoarece era jertfă pentru vină.

În Ioan 3/12 citim că faptele lui Cain erau rele iar a lui Abel erau neprihănite - nu bune...

Neprihănire care se capătă prin credință. (Gen.15/6; Rom.10/10)

Nimeni nu poate fi socotit neprihănit decât prin credință, deoarece faptele fie ele și bune sunt ca o haină murdară înaintea lui Dumnezeu. (Isaia 64/6).

„Și fără credință este cu neputință să fim plăcuți Lui” (Evrei 11/6)

Așa că despre Abel citim: „Prin credință a adus Abel o jertfă mai bună...” - deci jertfa era mai bună nu faptele...

Prin ea (intermediul jertfei) a primit el mărturia că este neprihănit. (Evrei 11/4)

Dar de ce n-a privit Dumnezeu cu plăcere la „jertfa” lui Cain?

Jertfa lui Abel era adusă din rodul turmei - prin vărsare de sânge.

Jertfa lui Cain pusă pe altar, era din rodul pământului (produse agricole) ceea ce nu a fost acceptat de Dumnezeu...

„Justificarea” lui Dumnezeu pentru respingere a fost următoarea:

Nu-i așa? că dacă „faci bine” - adică respecți regulile, vei fi primit bine.

Dar dacă aduci jertfa la voia întâmplării - păcatul pândește la ușă.

Acelaș principiu al „jertfelor” este valabil și în noul testament - „să faci bine”- adică așa cum trebuie făcut. Apostolul Pavel scrie efesenilor: „Cercetați ce este plăcut Domnului” (Efes.5/10) iar Iacov avertizează:

Deci, cine știe să facă bine, și face rău, săvârșește un păcat”.(Iacov 4/17)

În rânduiala nou testamentală ca o jertfă să fie primită este necesar:

a) Să fi acceptat pe Domnul Isus, singura jertfă care s-a adus pentru păcatele întregii lumi .(1Ioan 2/2)

b) Să fi adus „jertfe duhovnicești” dar numai după ce ne-am integrat într-o casă duhovnicească.(1Petru 2/5) - numai oamenii duhovnicești pot să aducă jertfe duhovnicești.

c)  Să aducem trupurile noastre ca o jertfă vie. (Rom.12/1)

d) Având în vedere că „jertfă” înseamnă „sacrificiu”- nu putem aduce o jertfă fără să ne coste nimic. (2 Sam.24/24)

e) Și cele mai prețioase jertfe:

Psalm. 51/17 „Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit, Tu nu disprețuiești o inimă zdrobită și mâhnită.

Nimeni nu poate fi socotit neprihănit decât prin credință, deoarece faptele fie ele și bune sunt ca o haină murdară înaintea lui Dumnezeu. (Isaia 64/6).

Oameni buni, în Isaia 64cu 6 nu este vorba despre faptele bune ale oamenilor buni , ci despre faptul că ,TOT, înţelegeţiiii văăă rog ,TOT, poporul DOMNULUI au ajuns nişte necuraţi, care făciau fapte bune, iar faptele bune făcute de nişte necuraţi( apostaţi) sunt o scârbă înaintea Domnului.

Dumnezeu nu spune nicăieri în scriptură că faptele bune făcute cu inimă curată ca netăiaţi împrejur, şi nenăscuţi din nou= necuraţi cum îi numim noi Iov şi Corneliu sunt o scârbă înaintea Domnului. Dumnezeu din cer a privit cu plăcere spre faptele bune ale lui Corneliu şi Scriptura nu poate fi desfinţată,de datinile noastre

Biblia ne îndeamnă să ne îndemnăm la fapte bune, nu să oprim oameni ca să facă fapte bune, că Dumnezeu nu ne va judeca după credinţa creştină care e împărţită în mii de confeşiuni religioase ( care mai de care mai necurată ca pe vremea lui Isaia ) ci ne va judeca pe fiecare după faplele lui, cine a făcut binele( din orce confesiune) va fi primit bine ca Abel, iar cine a făcut răul va fi primit rău,chiar dacă face parte din cea mai perfectă confesiune ca Iuda..

Credem noi că ne putem permite să credem în jertfa lui Hristos, şi să facem răul,ca Iuda??!! Bazându-ne pe faptul că avem o jertfă bine primită de Dumnezeu ca Abel??!!. Dacă noi credem lucrul acesta ne înşelăm singuri bazându-ne pe credinţa noastră.

Dragi mei fraţi creştini ( indiferent de culoarea religioasă) dacă nu facem binele, facem răul că nu putem să nu facem nici bine nici rău. Viaţa este concepută în aşa fel încât suntem obligaţi de împrejurări să facem SAU binele SAU răul. (....) De aceea fie-vă groază de rău şi lipiţi-vă tare de bine,dacă vreţi să vă fie bine, altfel degeaba credem în Domnul Hristos.


Adăugat în 23/07/2017 de pascaioan
Nu pot să spun altfel decât dv. deoarece, eu vă consider profesor, iar eu nu sunt decât un copil .
Așa este. Nu trebuie să împiedecăm oamenii să facă fapte bune, dar inainte de fapte este credinta.
Domnul Isus a spus: „pocăiți -vă si credeți in Evaghelie” sau : „cine va crede și se va boteza va fi mântuit. Apoi credința unită cu faptele... conf. 2Petru 1/5.
Dar vă recomand să citiți resursa „Mântuit. Ppin credință sau prin fapte”. pe care am postat-o deoarece veți găsi un răspuns mai bun...
Adăugat în 30/07/2017 de lorena97
Statistici
  • Vizualizări: 1316
  • Comentarii: 2
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni