Interfața site-ului a fost îmbunătățită și mai sus vedeți săgeți care indică unde se află acum fiecare element principal de navigare și căutare.

„...și dracii cred și se înfioară”.
Autor: Lorena Timișag  |  Album: Devoțional  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de lorena97 in 16/09/2017
    12345678910 10/10 X
Media 10 din 1 vot
Referințe

     Cu toții știm că suntem mântuiti prin credință (Efes. 2/8)

Însă credința fără fapte nu are nici o valoare (este moartă). Așa că Petru a fost nevoit să scrie:

„Să uniți cu credința fapta... ”

Și dacă tot vorbim de credință este bine să ținem cont de îndemnul apostolului Pavel:

„... pe voi înșivă încercați-vă dacă sunteți în credință.” Există o credință adevărată și mai multe false.

 Mesajul adresat corintenilor conține cuvinte de avertizare: „... dacă țineți Evanghelia așa cum v-am propovăduit-o altfel degeaba ați crezut”. „O credință degeaba” care nu folosește la nimic... O altă credință tot atât de falsă este și „credința dracilor” care este generată de anumite stări extreme de moment prin care trece cineva.

Iacov scrie în acest sens: „Și dracii cred și se înfioară” (Iacov 2/19b) L-au recunoscut ca fiind Fiul lui Dumnezeu:             „Ce avem noi a face cu Tine Fiul lui Dumnezeu”?

Și au preferat să stea în adâncul mării decât în adâncul iadului.

Nu este surprinzător să întâlnești la tot pasul oameni care se înfioară când aud tunete, fulgere, trăsnete sau chiar la auzul unor vești rele, căutând un „refugiu” și implorând numele „domnului” pentru ajutor.

Această teamă aparent sfântă este doar pe moment până la potolirea „furtunii”, după care se revine la rutina de fiecare zi.

În călătoria lui Iacov spre Haran a avut ocazia sa-l întâlnească pe Dumnezeu. I-a fost frică și a zis: „Cât de înfricoșat este locul acesta.” De teamă a făcut juruințe de care nu și-a mai amintit timp de 20 de ani. Juruințe făcute la strâmtorare - scrie psalmistul.

(Era încă tânăr. Totdeauna a respins Evanghelia. Medicii l-au diagnosticat cu o boală incurabilă. Era una din miile de victime ale tutunului și alcoolului. Când se găsea pe ultimii 10 metri din viață a chemat un pastor să fie botezat. Botez instant în regim de urgență. Nu știa ce este botezul, doar își imagina că este „puntea de legătură” peste prăpastia dintre rai și iad (Luca 16/26) La botez a fost întrebat: „Crezi?” „Da, cred.” Dar cine nu crede? Cel puțin la modul declarativ aproape toți oamenii.)

Noi explicăm folosind cuvântul Evangheliei fragmentat: „Cine va crede și se va boteza v-a fi mântuit” Dar dacă s-ar boteza un drac ar fi și el mântuit? Domnul Isus a spus ucenicilor: „Unul din voi este un drac”. Și dracii cred...

Iacov întreabă: Poate credința aceasta (formală) să-l mântuiască? Cine știe răspunsul?

O credință care devine activă când te găsești „între nicovală și ciocan”. În resursa „Astăzi”, autorul scrie o maximă: „Pocăința pe patul morții înseamnă să arzi lumânarea vieții în slujba diavolului, iar fumul să-l sufle în ochii lui Dumnezeu”. E posibil să fie adevărat...

Noi însă ne justificăm: Tâlharul s-a pocăit în ultimul moment.

Prietene.

Dacă vei lua ca model convertirea tâlharului din ultimele clipe de viață deoarece n-a avut vreme să se pocăiască (și poate nici n-a auzit de ea) ești în mare pericol. Diferența dintre noi și el este mare.

Apocalipsa 2/21: „I-am dat vreme să se pocăiască”. (și nouă la fel) Dar cu împietrirea inimii tale care nu vrea să se pocăiască, și tot amână, îți aduni o comoară de mânie...

 Atunci când oamenii ajung pe marginea gropii „credința” devine activă și își arată toată disponibilitatea de a-l sluji pe Dumnezeu.

Crainicul lui Dumnezeu striga pe străzile cetății Ninive:

 „Încă 40 de zile și cetatea Ninive va fi nimicită”.

 Moartea avea interdicție de a intra în Ninive doar 40 de zile: „Oamenii din Ninive au crezut în Dumnezeu - iar împăratul a decretat stare de  urgență națională: pocăință însoțită de post și întoarcere către Dumnezeu.

Întrebarea decurge de la sine:

Cum s-au pocăit Ninivenii, din dragoste sau cuprinși de înfiorare și spaimele morții? .

Logic: Au crezut, s-au înfiorat, apoi s-au „pocăit”.

Numai că o asemenea pocăință forțată de împrejuriri are un caracter temporar.

Așa a fost pocăința Ninivenilor - de scurtă durată.

„Furtuna a trecut, liniștea s-a așternut din nou” iar Ninive s-a întors la „faptele dintâi”. Dumnezeu însă nu se lasă să fie batjocorit așa că El s-a întors din hotărârea Lui și conform cărții Naum - Ninive a fost nimicită.

O credință temporară promovată de sămânța (care este Cuvântul lui Dumnezeu) dar dacă ea cade pe stâncă - încolțește și ține până la o vreme.

Doar până la o vreme...

Cel mai rău împărat a lui Israel - Ahab, a primit cuvintele lui Dumnezeu din gura proorocului Ilie pe care le-a crezut: „Voi aduce nenorocire peste tine și te voi mătura... ”

Ahab a luat măsuri urgente: „și-a rupt hainele, și-a pus un sac pe trup,   postea, se culca cu sacul acela și mergea încet.”

Să presupunem că toate canalele media transmiteau imagini cu cel mai smerit om al planetei „Până și cerul  a fost „mișcat” de viclenia acestui împărat. Un om care s-a pocăit pentru 24 ore.

Proorocul Maleahi explică: Ei ispitesc (păcălesc) pe Dumnezeu și scapă.

Dar nu la nesfârșit.

Dumnezeu nu se lasă batjocorit. Ce seamana omul aceea va și secera.

Adevărata credință se găsește în inima sfinților și a fost dată odată pentru totdeauna. (Iuda 3)

Te îndemn: Fii și tu unul din ei...

Regula (LEGEA)mântuiri prin credinţă este acea credinţă prin care adunăm în noi din BELŞUG acele lucruri care nu ne lasă să FIM leneşi, doar în felul acesta ni se va da din BELŞUG întrare în impărăţia lui Dumnezeu. Mântuiri de excepţie ca a tâlharului de pe cruce, sunt excepţi de la regulă care întăresc regula aceasta , nu o desfinţează (cum o desfinţăm noi)

După regula lui Petru nici credniţa ,nici faptele, nici cunoştinţa, ….NU SUNT IMPORTANTE ,( că toate aceste lucruri pier odată cu întrebuinţarea lor) ci silinţa de a ajunge la dragoste prin aceste lucruri e importantă. Este interesant că tocmai SILINŢA ACEASTA lipseşte CREDINCIOSULUI leneş, care a desfinţat,regula mântuiri prin credinţă ÎN FOLOSUL DATINEI LUI.

Viaţa de credinţă poate fi asemănată cu viaţa de şcolar. În scoală toţi elevii intră la fel dar nu toţi termină la fel: cei care- şi dau toată silinţa să unească matematica cu fizica ,fizica cu chimia , chimia cu biologia, etc adună din BELŞUG aceste lucruri în ei, lucruri care le dă din belşug întrare la orce firmă serioasă.
Cu cât o biserică sau o scoală este mai slabă cu atât învăţători care nu le pretind credincioşilor şi elevilor să înveţe sunt mai apreciaţi , dar cu asemenea învăţători nu avansezi nimeni nici în credinţă nici în şcoală .

Săptămâna trecută am citit un slogan pe holul unui liceu,care sună astfel: ,, depinde numai de tine dacă avansezi sau baţi pasul pe loc,, Sloganul acesta e soluţia de avansare pentru credincioşi şi elevi din biserici şi scoli slabe: că există o relaţie de condiţionare reciprocă prin care este garantată înaintarea NECONDIŢIONATĂ de biserică sau scoală, atât, a credinciosului cât şi a elevului.
Şi relaţia este aceasta: credinciosul care face TOTUL pentru Evanghelie va avea parte de Evanghelie , la fel cum elevul care face totul pentru şcolă va avea parte de şcoală. Pe această cale înaintarea nu mai depinde de cât de tare sau slabă e biserică sau scoala ci depinde numai de cât de serios e credinciosul cu Evanghelia şi elevul cu şcoala . Evident câ în bisericile şi scolile slabe, credincioşi şi elevii silitori sunt batjocoriţi, atât de învăţători şi de elevi, dar acesta-I alt subiect.

O să mă întrebaţi dar unde e locul lui Dumnezeu în această înaintare prin condiţionare reciprocă? Dumnezeu ajută pe cei silitori şi pedepseşte pe cei leneşi şi în credinţă şi în şcoală.

Adăugat în 17/09/2017 de pascaioan
Statistici
  • Vizualizări: 794
  • Comentarii: 1
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni