E nevoie să subliniem faptul că Numele Domnului poartă cu El prezența Domnului Însuși. Despre Îngerul Domnului din stâlpul de fum, respectiv de nor, din deșert, Dumnezeu a afirmat: "Să îl ascultați, căci Numele Meu e în El". În Isaia 32 ni se spune: "Iată, Numele Domnului vine din depărtare". Deci, Numele Lui Cel Sfânt, -iar în VT avem o multitudine de nume, cu calitățile Domnului -poartă prezența Lui, care vine în cel puțin doua inimi unite în rugăciune. Când este invocat Numele, -căruia evreii îi spun Ha-Shem, căci nu pronunță literal numele sfinte de teamă să nu încalce porunca a 3-a, -se poate prezenta Slava Domnului, dacă există reverență și credință autentică la cei ce strigă spre cer!
Și să nu uităm: "Atunci, oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.’" – Faptele apostolilor 2:21
Dar și sărbătorile trebuie numite corect, pentru a-L celebra pe Domnul, nu zei comemorați de popoare păgâne!
La noi, creștinii români, e mai corect să spunem, cu reverență, că sărbătorim Nașterea Domnului, nu Crăciunul(care e mai degrabă patronat de brad și de sfântul Ignat, cu tăierea porcului).
Este o laudă adusă Domnului Isus și Scripturilor când sărbătorim Intrarea Domnului în Ierusalim, nu Floriile. (care era o sărbătoare în cinstea zeiței Flora).
De ce să utilizăm termenul "Rusaliile", când vorbim despre sărbătoarea Cincizecimii a evreilor? Când este vorba de revărsarea Duhului Sfânt în ziua Cincizecimii, D. Cornilescu a folosit termenul popular(ortodox) de "Rusalii" după o sărbătoare păgână ce cădea cam în aceeași perioadă: fie Rosalia, ( când se împodobeau cu roze urnele funerare la romani), fie cu trimitere(etimologie) la rusalce sau iele-niște zâne rele.
Dar de Cinzecime- a 50-a zi după Înviere, a luat naștere Biserica, prin coborârea Duhului Sfânt peste cei 120!
Deci, fiind Sărbătoarea Duhului Sfânt, să o numim biblic "Cincizecime", căci o celebra și Pavel, cu aceeași denumire! A se revedea Faptele Apostolilor.