1. Ce bine-i printre voi iubiţii
Și dragii sufletului meu,
Iubirea voastră-n mine arde
Alături de-a lui Dumnezeu.
Întâi e-a Lui, apoi aproape
De ea mi-e dragostea de voi
Hristos şi voi mi-aţi fost Comoara
Prin lumea asta de nevoi.

R: Fiţi binecuvântaţi, fiți binecuvântați,
Fiţi binecuvântaţi, surori iubite şi scumpi fraţi.

2. Ce bine-i printre voi iubiţii
Și scumpii vieţii mele-ntregi
De voi mă strâng ale iubirii
În veci nebiruite legi.
De voi şi de Hristos, pe viaţă
Și veşnicie sunt legat,
Nimic nu va putea desparte
Ce Dumnezeu a-mpreunat.

3. Ce bine-i lângă voi, cu lacrimi
Îngenunchiaţi să ne rugăm,
Ce bine-i lângă voi când sfântul
Cuvânt ceresc îl ascultăm.
Ce bine-i printre voi când glasul
Printre cântari ni-l împletim,
Ce bine-i când gândim că-n ceruri
În veci n-o să ne despărţim.

4. Ce bine-i când la despărţire
Sunt petrecut cu drag de voi,
Ce bine-i când iubirea voastră
Mă-ntâmpină venind napoi!
Ce dulce e cu voi la muncă
Și ce uşor cu voi la greu,
Cu voi e Dumnezeu în mine
Și eu cu voi în Dumnezeu.

I: Cântările Harului, volumul 4, cântarea 384.
Text: Traian Dorz.