1. Noi greşim în multe feluri,
zilnic bem amărăciune,
zilnic - știi, Isuse, Doamne,
știi a noastră slăbiciune.
Dar pe calea pocăinţei,
de venim la Tine iară
/: ne primeşti, ne ierţi, ne vindeci,
- nu ne scoţi, nicicând afară :/

2. Când nu-Ți ascultăm porunca,
când nu-Ți ținem calea dreaptă,
când mâhnire Îţi aducem,
prin gândire şi prin faptă,
de ne-ntoarcem către Tine
printr-o pocăinţă-amară,
/: ne primeşti, ne ierţi, ne vindeci,
- nu ne scoţi nicicând afară. :/

3. Zilnic, noi, trecând prin lume
ne-ntinăm frumoasa haină
și uităm mărturisirea
de iubire spusă-n taină.
Dar când lacrima căinţei
prinde-n ochi să ne răsară,
/: ne primeşti, ne ierţi, ne vindeci,
- nu ne scoţi nicicând afară. :/

4. Cum să-Ți mulțumim, o, Doamne,
pentru atâta bunătate,
ce ne-o dai cu neoprire,
orișicând și pentru toate.
Slavă, slavă și-nchinare
Ție - Dragoste comoară -
/: Tu nu obosești să vindeci
și nu scoți pe nime-afară :/

I: Cântările Harului, volumul 7, cântarea 187.