Ce-nşelător e gândul dus de către cer către pământ! /: Acestea parcă sunt, dar nu-s acelea parcă nu-s, /: dar sunt! (bis 2) :/
Strofă 2
Ce-adevărat e gândul pus mai mult spre cer ca-nspre pământ, /: Acestea parcă sunt, dar nu-s acelea parcă nu-s, /: dar sunt! (bis 2) :/
Strofă 3
Eşti înţelept de ţi-ai adus, comori spre cer, nu spre pământ, /: Aicea parcă sunt, dar nu-s, acolo parcă nu-s, /: dar sunt! (bis 2) :/
Strofă 4
Dar eşti nebun când la apus, n-ai nici în cer, nici pe pământ! /: Pe-acestea ţi le-ai strâns şi nu-s, pe-acelea nu le-ai strâns, /: şi sunt! (bis 2) :/
Strofă 5
De câte ori ţi s-a tot spus, dar tu priveşti doar în pământ. /: Ce nu vezi azi, tu crezi că nu-s, ce parcă vezi, /: le crezi că sunt! (bis 2) :/
Strofă 6
O, când din faţa lui Isus vei fi-alungat, fără cuvânt! /: Cum ai să vezi c-acestea nu-s, cum ai să crezi /: c-acelea sunt! (bis 2) :/ Da sunt! Da sunt!
Strofă 1
Ce-nşelător e gândul dus de către cer către pământ! /: Acestea parcă sunt, dar nu-s acelea parcă nu-s, /: dar sunt! (bis 2) :/
Strofă 2
Ce-adevărat e gândul pus mai mult spre cer ca-nspre pământ, /: Acestea parcă sunt, dar nu-s acelea parcă nu-s, /: dar sunt! (bis 2) :/
Strofă 3
Eşti înţelept de ţi-ai adus, comori spre cer, nu spre pământ, /: Aicea parcă sunt, dar nu-s, acolo parcă nu-s, /: dar sunt! (bis 2) :/
Strofă 4
Dar eşti nebun când la apus, n-ai nici în cer, nici pe pământ! /: Pe-acestea ţi le-ai strâns şi nu-s, pe-acelea nu le-ai strâns, /: şi sunt! (bis 2) :/
Strofă 5
De câte ori ţi s-a tot spus, dar tu priveşti doar în pământ. /: Ce nu vezi azi, tu crezi că nu-s, ce parcă vezi, /: le crezi că sunt! (bis 2) :/
Strofă 6
O, când din faţa lui Isus vei fi-alungat, fără cuvânt! /: Cum ai să vezi c-acestea nu-s, cum ai să crezi /: c-acelea sunt! (bis 2) :/ Da sunt! Da sunt!
1 / 1▲
1. Ce-nşelător e gândul dus
de către cer către pământ!
/: Acestea parcă sunt, dar nu-s
acelea parcă nu-s, /: dar sunt! (bis 2) :/
2. Ce-adevărat e gândul pus
mai mult spre cer ca-nspre pământ,
/: Acestea parcă sunt, dar nu-s
acelea parcă nu-s, /: dar sunt! (bis 2) :/
3. Eşti înţelept de ţi-ai adus,
comori spre cer, nu spre pământ,
/: Aicea parcă sunt, dar nu-s,
acolo parcă nu-s, /: dar sunt! (bis 2) :/
4. Dar eşti nebun când la apus,
n-ai nici în cer, nici pe pământ!
/: Pe-acestea ţi le-ai strâns şi nu-s,
pe-acelea nu le-ai strâns, /: şi sunt! (bis 2) :/
5. De câte ori ţi s-a tot spus,
dar tu priveşti doar în pământ.
/: Ce nu vezi azi, tu crezi că nu-s,
ce parcă vezi, /: le crezi că sunt! (bis 2) :/
6. O, când din faţa lui Isus
vei fi-alungat, fără cuvânt!
/: Cum ai să vezi c-acestea nu-s,
cum ai să crezi /: c-acelea sunt! (bis 2) :/
Da sunt! Da sunt!
I: Cântările Harului, volumul 3, cântarea 45.
Autor text: Traian Dorz.