1. Omule ce-n astă lume
zi și noapte te trudeşti,
cât mai mult argint şi aur
/: şi averi s-agoniseşti :/
să-ţi câștigi măriri și ranguri,
lăudat să fii mereu,
nu te mai gândeşti la moarte?
Nu gândeşti la Dumnezeu?

2. Nu gândesti că mâine poate,
Dumnezeu te va chema
şi-atunci câte-ai strâns pe lume
/: ale cui vor rămânea? :/
Cui va rămânea averea
câtă-n lume adunaşi,
cui rămân a-tale ranguri?
Al tău aur cui îl laşi?

3. Însă nu uita de suflet,
c-ai păcătuit mereu!
Și-ale tale fapte rele,
/: cui le lași, iubitul meu? :/
Cine te-o spăla cu lacrimi,
ca să scapi neosândit,
cine, dacă tu în viaţă
nici măcar nu te-ai gândit?

4. Poate crezi că ai iertare
și că raiu-l dobândeşti,
dacă faci o slujbă-două
/: și-o pomană dăruieşti? :/
Nu te înşela iubite,
tot de tine rău va fi.
C-o pomană și c-o slujbă
raiul nu-l vei dobândi...

5. Trebuie să-ţi plângi păcatul
și să-ngenunchezi supus
lângă crucea împăcării,
/: lângă jertfa lui Isus. :/
Sângele vărsat pe cruce
te-o spăla, te-o curăţi,
numai Dânsul, frate dragă,
singur poate mântui!

I: Cântările Domnului, volumul 1, cântarea 55
Text: Traian Dorz