Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 V5 [V1] Omule ce-n astă lume zi și noapte te trudeşti, cât mai mult argint şi aur /: şi averi s-agoniseşti :/ să-ţi câștigi măriri și ranguri, lăudat să fii mereu, nu te mai gândeşti la moarte? Nu gândeşti la Dumnezeu? [V2] Nu gândesti că mâine poate, Dumnezeu te va chema şi-atunci câte-ai strâns pe lume /: ale cui vor rămânea? :/ Cui va rămânea averea câtă-n lume adunaşi, cui rămân a-tale ranguri? Al tău aur cui îl laşi? [V3] Însă nu uita de suflet, c-ai păcătuit mereu! Și-ale tale fapte rele, /: cui le lași, iubitul meu? :/ Cine te-o spăla cu lacrimi, ca să scapi neosândit, cine, dacă tu în viaţă nici măcar nu te-ai gândit? [V4] Poate crezi că ai iertare și că raiu-l dobândeşti, dacă faci o slujbă-două /: și-o pomană dăruieşti? :/ Nu te înşela iubite, tot de tine rău va fi. C-o pomană și c-o slujbă raiul nu-l vei dobândi... [V5] Trebuie să-ţi plângi păcatul și să-ngenunchezi supus lângă crucea împăcării, /: lângă jertfa lui Isus. :/ Sângele vărsat pe cruce te-o spăla, te-o curăţi, numai Dânsul, frate dragă, singur poate mântui!