1. Ridică-ți ochii și privește, că-n tot ce este-n jurul tău,
Te copleșește bunătatea și dragostea lui Dumnezeu;
Și totuși tu, pe El, lumina și viața ta din veșnicii,
Pe El ce-ți poate da iertarea, tu nu-l asculți, de ce nu vii?

2. Când se cutremură pământul, când guri de moarte se deschid,
Când plâns și lipsuri și necazuri atâtea mii de vieți ucid,
Acestea toate ție-ți strigă să-ntorci din căile pustii;
Pe-acel ce poate să te scape tu nu-L asculți, de ce nu vii?

3. Atâtea tainice-adevăruri răsar din locul lor ascuns,
Și la-ntrebări înfiorate îti dau cu-adevărat răspuns,
Dar când puterea Lui cea tare-ți încearcă a vieții temelii,
Tu nu-nțelegi ce-ți spune oare, sau te prefaci, de ce nu vii?

4. Ce fericiți sunt toți aceia ce Lui pe veci s-au dăruit,
Cu câtă bucurie așteaptă acel loc sfânt făgăduit!
La minunata fericire tu nu dorești părtaș să fii?
Câți merg la slavă-n veci cu Domnul, tu unde mergi, de ce nu vii?