1. Isuse, Duhul de putere
Ce ucenicilor le-ai dat,
Poporul Tãu în rugã-Ţi cere
Mai dã-ni-L, Doamne, încã odat’!
Te strigã, Doamne, horopsiţii,
Bolnavii din poporul Tãu,
Şi-s mulţi Isuse necãjiţii
Ce în dureri ofteazã greu.
Trimite Duh de rugăciune,
Trimite, Doamne, Duhul Sfânt,
Ajung cuprins de-amărăciune
Când văd lucrarea-Ţi pe pământ.

R: Tot mai rar se simte, Doamne,
Adierea Duhului Divin.
Nu sunt cercetat şi mã simt îngrijorat,
Oare nu sunt şi eu lepãdat?
Harul Tãu doresc, dupã el mereu tânjesc,
Sunt o floare ce mã ofilesc.

2. În mine ai pus Tu o comoarã,
E Duhul cel venit de sus.
Te rog din nou, a câta oarã,
Primeşte ruga mea Isus.
Credinţa trează Tu mi-o ţine,
Sporeşte-mi-o, Te rog, mai mult,
Prin încercări să trec cu bine,
Mai mult de Tine să ascult.
Desprinde-mă de-această lume
Şi de parfumul otrăvit,
Lipeşte-mi sufletul de Tine,
În orice zi, necontenit.

3. Mai trează ţine-mi deci credinţa,
În revenirea Ta curând,
Sporeşte-mi tot mai mult silinţa
În lucrul Tău pe-acest pământ.
Înţelepciune pune-n suflet,
Să-mi fie groază de păcat,
Lumină pune-n al meu umblet,
Şi-aprinde-n mine Duhul Sfânt.
Învăluit de moda lumii
Nicicând cuprins nu mă lăsa,
Înalţă-mă deasupra lumii,
Curând s-ajung la dreapta Ta.