Sărmani alergători spre moarte,
Priviţi cum vă-nşelaţi mereu:
Luptând pentru cununa lumii,
O pierdeţi pe-a lui Dumnezeu.
Treziţi-vă, treziţi-vă!
Strigă azi un glas duios,
Treziţi-vă, treziţi-vă!
Treziţi-vă pentru Hristos !
Orbiţi de patimi vinovate,
Robiţi de-al trupului folos,
Râvniţi a lumii fericire
Şi-o lepădaţi pe-a lui Hristos.
Lăsa-ve-ţi mâine ce-aveţi astăzi
Cum faceţi azi cu ce-aveaţi ieri,
Şi-aşa vă vindeţi mântuirea
Pe-nşelătoarele păreri...
Uitând de Adevărul unic,
Azi nu-l mai ştiţi de e sau nu-i,
Căutând prea multe adevăruri,
Nu mai găsiţi cărarea lui.
Şi veşnic nu veţi mai cunoaşte
Ce este drept din ce-i nedrept,
Şi-aceasta vă va fi osânda
Umblării-n drumul ne-nţelept.
De-atâtea ori s-a spus aceasta
Şi se va mai striga-n pustiu,
Dar poate cineva ascultă
Cât încă tot nu-i prea târziu.