1. Prin furtună și prin noapte,
Așa-i calea lui Isus,
/: Dar sfârșește-n cer, departe,
Unde-i soare făr-apus. :/

2. Dacă suferim acuma
Spinii negrelor dureri,
/: Vom avea pe totdeauna,
Albe flori de mângâieri. :/

3. Căci din noaptea grea și plină
De fum, de ceață și nori,
/: Vom păși-ntr-o zi senină,
Însoțiți de dalbe zori. :/

4. Și-om uni cântarea noastră
Cu al îngerilor cor,
/: Intonând-o mai măiastră
Scumpului Mântuitor. :/

I: Cântările Domnului, volumul 2, cântarea 121.