1. Spre Ierihon, mergeam atunci, Străine;
Între tâlhari, lovit, eu am căzut.
Ei m-au bătut, cu mâini de sânge pline;
În pieptul lor, milă nu au avut.

R: /:Nu există altă jertfă, glorioasă ca a Ta!
Nici o altă mântuire, să poată a mă salva!:/

2. Pe-acelaşi drum, se cobora la vale,
O, nepăsător, se plimba un levit;
Dar n-a cunoscut dulceaţa vorbei Sale,
Nici preotul ce m-a ocolit.

3. O, Tu, Străine, nu ai hain-aleasă,
O, Tu nu doreşti moartea nimănui.
Tu îmi vorbeşti, cu vocea Ta duioasă...
Pe-asinul Tău, Doamne, cum să mă sui?

4. Mult mai târziu, eu Te-am văzut pe Tine:
Purtai o cruce, cu spini încoronat...
Şi-am înţeles că Tu eşti Mielul,
Care păcatul lumii întregi ai purtat.