1. Odată L-am văzut trecând
Cu turma, pe Păstorul blând,
Mergea cu turma la izvor,
Blândul Păstor, blândul Păstor!

2. Pe-o oaie ce căzuse jos,
A ridicat-o El duios,
Și-a luat-o-n brațe iubitor,
Blândul Păstor, blândul Păstor!

3. Pe alta care la pământ
Zăcea cu piciorușul frânt
El o legă mângâietor
Blândul Păstor, blândul Păstor.

4. Iar mai târziu L-am întâlnit:
Cu spini era împodobit
Într-o mulțime de popor,
Blândul Păstor, blândul Păstor!

5. Când L-am văzut, L-am întrebat
Cine sunt cei ce Te-au scuipat?
Sunt oile ce Le-am fost lor
Un blând Păstor, un blând Păstor!

6. Și mi-a răspuns duios și lin:
Cei ce mi-au pus cununi de spini
Sunt cei cărora iubitor
Le-am fost Păstor, le-am fost Păstor.

7. Iar cei ce mă batjocoresc
Și crucea Mie-Mi pregătesc
Sunt oile ce le-am fost lor
Un bun Păstor, un bun Păstor!

8. Iar cei ce mă lovesc turbat
Sunt oile care pe braț
Le-am dus la câmp și la izvor
Ca un Păstor, ca un Păstor!

9. Și-atuncea oile-au venit,
Pe cruce sus L-au răstingnit,
Iar El plângea de mila lor,
Blândul Păstor, blândul Păstor!

I: Cântările Domnului, caietul 2, cântarea 298.
Autor text: Traian Dorz.